Download file: Zarnesti__Magura__Pestera__Moeciu_002.gpx

      Pestera este un sat care se afla si el in topul celor mai cautate destinații cand vine vorba de peisaje mirifice ce scot in evidenta viata autentica rurala. La doar câteva zile după ce am mers prin Satul Magura, acum am zis ca e momentul sa-i acordam o atenție mai mare si Satului Pestera. Am mai fost in urma cu ceva timp prin zona, insa dupa o tura istovitoare de iarna pe crestele Craiului si nu prea i-am acordat mare atenție.
     Asadar, sa pornim la drum pe potecile acestor culmi numite maguri. Accedem in Satul Magura de la Fantana lui Botorog si iesim in scurt timp la lumina lăsând padurea in spate. Daca in tura precedenta am facut stanga si apoi dreapta pentru a intra pe Valea cu Calea, acum am luat-o înainte spre Pestera. Tabloul este putin schimbat fata de acum câteva zile, desi nu a trecut mult. Frunzele au mai părăsit copacii si peisajul nu mai este asa de colorat. Cu o zi inainte bătuse vantul cu vreo 50-60 km pe ora si probabil a accelerat căderea lor.
      Tinem drumul de tara printre case părăsite si din ce in ce mai rare. Avem in dreapta Masivul Piatra Craiului ce strălucește in bătaia soarelui, iar in stanga case răsfirate printre copacii palizi ce își scutura toate frunzele. Urmeaza o perioada de somn pana cand vor inflori si înfrunzi din nou. Drumul este usor, cu mici urcări si coborâri de care nu prea țin cont. Merg fără probleme, mai atent la poze decat la drum. Nu ai cum sa-l ratezi pe o asa vreme. Eu cu pozele, oamenii cu activitățile zilnice de la tara, mai ales ca era și o zi de luni. Inca se mai pot bucura de vreme buna de a se pregăti de iarna. In trecut, iarna si zapada se așterneau mai devreme peste aceste ținuturi, dar cu timpul abia daca in lunile ianuarie și februarie mai gasim nameti.
      Ajung la răscruce de drumuri, unde avem posibilitatea de a merge spre Piatra Craiului pe doua variante sau sa coboram spre Pestera si Moeciu. Aleg a doua varianta si in scurt timp ajung la Casa Folea. Am stat acum câțiva ani aici. Acum îmi vad de drum si dau de asfalt, insa nu merg mult pe el, pentru ca nu vreau sa urmăresc drumul principal, ci alt drum. Ma las in dreapta si merg spre Dealul Mesteacanului. Printre gospodarii, merg cat mai discret pentru a nu trezi curiozitatea câinilor, insa in zadar. Imediat un dulau îmi ia urma si pana jos nu ma scapa din priviri. Semn bun, semn rau, nu stiu ce sa zic, dar toți cainii faceau mare tărăboi cand treceam pe langa ei. Acum nu știu daca eu eram tinta sau cainele negru de se ținea de mine. In spate am un peisaj de vis cu Piatra Craiului, pe semne ca am ales bine ruta. Întreb localnicii daca pot ieși pe drumul pe care il aveam eu pe harta și mi se spune ca drumul este blocat, insa este o poteca ce ma scoate aproape de Moeciu. Eu nu o vad și ii dau tot înainte pana ma conving ca nu mai cum sa înaintez. Drumul trece printr-o ferma de oi închisă cu garduri electrice. Ma întorc printre case și încerc o noua varianta din care ma întorc repede, pentru ca intra in padure si nu prea vedeam vreo ieșire. La a treia încercare găsesc un drumeag firav si ma las in vale. O localnica îmi confirma ca acesta este drumul. Cum cainele nu ma scapa din ochi, ma trezesc în mijlocul unei incaierari din care unul dintre ei a ieșit cam șifonat. A suportat multe cainele de se tine de mine, dar acum i-a sărit tandara si l-a tăvălit de vreo câteva ori. Drumul este plăcut și tot mai evident printre pâlcuri de copaci tineri. Ma las usor in stanga, ajungând pe firul unei vai si apoi urc usor pentru a iesi in drumul principal. Constant ca track-ul meu s-a oprit chiar când era mai important. Iesit in drumul asfaltat, nu-mi rămâne decât sa șerpuiesc pana ajung in Moeciu. Ma încadrez bine in timp, fiind pe drumul national cu vreo ora inainte de a se lasa seara.