Download file: Tusnad_Bai_-_Ciomatu_Mare_-_Lacul_Sf_Ana_-_Carpitus.gpx

       Prin Munții Harghitei nu prea ajunsesem si era momentul sa le fac o vizita chiar pe 1 mai. Desi intram in a treia luna de primavara, in zona montana, ea nu prea își intrase in drepturi. La baza abia daca au înflorit copacii, iar la peste 1000 de m abia a dat firul ierbii.
      Așadar, sosesc in Băile Tusnad si intru in traseu. Primul obiectiv – Vf Ciomatu Mare. Nu va așteptați sa fie un munte mare ci un varf putin mai înalt decât un deal. El are doar 1300 m. Dar chiar si asa ai de urcat vreo 600 m diferența de nivel. Pe traseul cruce rosie urc in forța urmând un drum forestier. Cu aplomb iau altitudine si iată-ma pe o poteca ce urca in serpentine ac de par. Traseul este ușor si plăcut. Doar ca trebuie sa fii atent ca e posibil sa mai pierzi marcajul. Avem si doborâturi pe el ce pot fi trecute ușor. Nu prea ai mare lucru de ramarcat pentru ca zone deschise nu prea sunt. Doar florile abia ieșite te mai tin din mers.
      Ajung la intersecția cu traseul banda albastra si putin mai sus cu traseul triunghi albastru ce duce pe Ciomatu Mare. Poteca nu este asa de evidenta si ma uit atent la marcaj. Din când in când iti mai faci simțită prezenta cu un fluier deoarece acest munte este renumit pentru populația de ursi. In oraș mai toate casele au garduri electrice. Pe varf nu stau nicio clipa, nu ai ce sa vezi. Ma întorc in poteca principala si continui spre următorul punct de interes, Lacul Sf Ana, un lac de origine vulcanică cu o suprafata de 20 ha si o adancime de 7 metri. Ajung întâi in Poiana Mohos apoi cobor pe traseul marcat cu cruce albastra. Este si un traseu alternativ, o poteca pavata si mărginită de balustrade de lemn. La lac stau ceva timp. Zăbovesc in liniștea deplina animata de câțiva turiști.
       Se poate face tot ocolul lacului pe punct rosu, însă eu aleg alta varianta de coborâre, continui pe cruce albastra. Nevoit sa urc câțiva zeci de metri pe un drum forestier pana ajung la intersectia cu traseul banda albastra. Aici avem indicatoare care ne indruma spre Hanul Cerbului, adica in localitatea Carpitus ce se afla in apropiere de Baile Tusnad. Incep sa descind prin padurea ce abia revenea la viata. Traseul este placut si usor, dar trebuie sa fim atenti la marcaj. In unele locuri gasim mai multe poteci pe care am fi tentati sa o luam. Mai fac uz de fluierul avut in dotare pentru a-mi face simtita prezenta si cobor in viteza spre Tusnad. Nu prea ai mare lucru de remarcat, traseul merge in totalitate prin padure. Doar cateva ocolisuri pe langa copacii cazuti in poteca ma mai trezesc din lentoarea instalata in mine.
     Ajuns la sosea, sunt nevoit sa merg pe jos pe drumul national pana la cazare. Seara este una linistita, orasul nu se bucura de acelasi aflux de turisti ca cele de pe Valea Prahovei. Abia gasesc o carciuma deschisa sa mananc ceva si ma retrag la somn. A doua zi aveam in plan o drumetie pe Varful Cetatii. 
      Drumetia ar fi la fel de lejera ca prima, asa ca ma trezesc in voie si nu ma grabesc sa plec. Pana savurez o cafea si un ceai pe terasa pensiunii, pana pregatesc rucsacul se face 10:00 ceasul. Iar pana ajung la startul traseului se face 11:00. Opresc la cele doua biserici din oras pentru cateva poze si apoi o iau printre case pana intru in padure. Pasesc intr-o liniste deplina si iau altitudine rapid. Am cam 400 m de urcat, ceea ce nu e mult. Urmaresc banda albastra printre pietre verzi acoperite de muschi si licheni. La un moment dat ajung la intersectia cu traseul punct albastru. Cel cu banda albastra continua spre Lacul Sf Ana. In scurt timp punctul albastru se imparte in trei. Unul urca in dreapta spre Vf Cetatii, unul merge la fosta cetate, iar celalalt la punctele de belvedere din care putem admira orasul Baile Tusnad. Noi vom face circularul pe la Vf Cetatii si punctele de belvedere. Zona este frecventata de animalele salbatice, pentru ca am dat de excremente proaspete de urs si de alte animale.
     Urc spre varf si sunt atent la marcaj pentru ca se pierde usor, poteca nu este asa de evidenta. Totul este impadurit si putin mai sus de varf ar fi un punct de belvedere, dar din care nu vezi mare lucru. Copacii crescuti nu prea iti dau nicio sansa sa vezi ceva in departari. Asa ca imi continui mica aventura printre lespezii alunecosi si ies la cele doua de belvedere. Vom fi nevoiti sa coboram ca mai apoi sa urcam la loc cei cativa zeci de metri. La al doliea punct iau o scurta pauza de masa si apoi ma intorc pe unde am venit. Coborarea este usoara si indata sunt in oras. Puteam sa continui ziua cu inca o drumetie pe partea opusa, adica pe Piatra Soimilor, insa cheful disparuse. Asa ca pierd timpul pe malul Lacului Ciucas, o scurta plimbare pana la Mofeta iar spre seara o intind spre casa.