Download file: Busteni - Prepeleac - Bucsoiu - Batrana - Bran.gpx

       Daca nu a fost sa fie Fagaras, am zis sa nu irosim timpul si facem un traseu in Bucegi, care ne era mai la îndemâna. Planul era facut pentru Fagaras, dar aveam nevoie de trei zile, din care doua aratau ploaie. Asa ca am stabilit un traseu in Bucegi in asa fel încât sa ocolim ploaia.
       Plecam la 06:00 din Bucuresti cu destinația Busteni. Ajungem la 9:20, mâncam ceva, ne echipam si la ora 10:00 intram pe traseu. Sunt cu Ionuț, care mi-a fost camarad de drumetie in Bucegi, Piatra Craiului, Ceahlau. Începem traseul prin padure, unul relativ usor pana la Pichetul Rosu. Trecem pe rand de potecile nemarcate ce duc spre Valea Albă, Valea Costilei, Valea Malinului, Valea Morarului, pe unde intalnim cativa turiști mai îndrăzneți ce vor sa acceadă pe ele. Din Pichetul Rosu traseul se aglomereaza, majoritatea din ei aveau ca destinație Cabana Malaiesti. Pana la Pichetul Rosu am facut 2 ore 30 minute, cu o jumătate de ora mai putin de cum arata pe marcaje. De aici traseul se complica si începem sa urcam susținut. Depășim cateva grupuri care ne țineau mai mult pe loc si dupa o ora ajungem aproape de Saua Prepeleac, loc din care pleaca traseul spre Bucsoiul Mare marcat cu banda rosie. Traseul este si mai greu, incepem sa urcam printr-o vegetație deasa care parea neumblata, pe alocuri terenul fiind afectat de eroziune si dislocări de roca. Panta este destul de accentuată si urca in continuu, prin multe locuri asigurata cu lanturi. Pe măsura ce urcam, in spate, priveliștea este superba. Avem vedere spre Muntii Postavaru, Cabana Diham, Muntii Baiului. Dupa 45 de minute iesim din padure, având in fata o deschidere frumoasa. Pana in creasta mai facem 30 minute, unde luam o pauza de  masa. Aveam peste 5 ore de mers, dar eram abia la jumătatea traseului. Mai aveam nevoie de energie multa, timpul total de mers estimandu-l la 10 ore, cum eram obișnuiți de-obicei.
      Cu bateriile încărcate plecam din nou la drum spre Vf Bucsoiu Mare. De pe creasta peisajul este divin, doar ceata ne mai ia din frumusetea locurilor. Oriunde te-ai uita din creasta ai ce vedea, Cabana Malaiesti in dreapta, Vf Omul in fata si Valea Prahovei in stânga. Înaintam sigur prin ceata si in scurt timp ajungem pe vârful Bucsoiu Mare, care din când mai ieșea dintre nori, dându-ne posibilitatea de a face câteva poze. Plecam de pe Bucsoiu spre Vf Omu, cel mai înalt din Masivul Bucegi, la care ajungem după 45 minute. Aici ca de-obicei era agitație, multe grupuri urcau sau coborau. Aveam aproape 7 ore de mers, dar nu ne opream noi aici, cum am mai zis, timpul nostru standard de mers este de 10 ore. Așa ca trecem pe celălalt abrupt, adică cel branean, care alături de cel prahovean converg in Vf Omu si formează masivul Bucegi. In continuare traseul este facil oricui, pe o creasta lina care coboară si urca ușor din când in când. Pe partea Branului parca se rupsese totul, din multitudinea de grupuri care erau pe Tache Ionescu si Vf Omu nu mai vedem pe nimeni. Masivul Bucegi părea unul pustiu, fără viața. Ne continuam drumul si la un moment dat vedem Refugiul Bătrâna strălucind in bătaia soarelui cu dinți, nu erau mai mult de 3-4 grade. Intram in jnepenis si in 20 de minute ajungem la refugiu. Aici era la fel de pustiu ca pe traseul ce coboară din Vf Omu. Ajunși in jurul orei 20.00, dam jos bagajele, dar nu era chip sa stai afara ca frigul devenea din ce in ce mai agresiv, amplificat de vântul tăios. Refugiul este curat si nou construit, însă apa pătrunde in interiorul lui, nefiind locuibil pe mijloc in cazul unei ploi. Intram in refugiu, mâncam si încercam poate prindem semnal 4g pentru a partaja pe Facebook experiența noastră. Dupa o ora ne băgăm in sacii de dormit din cauza frigului pătrunzător.
      Ne trezim de dimineața cu ideea de cobori in Poiana Gutanului, ulterior in Bran. Traseul pleaca imediat de lângă refugiu pe triunghi rosu, șerpuind pe o poteca accidentata. Mergeam ușor, nu ne grăbea nimeni, vremea era frumoasa, peisajul asemenea, bucurându-ne inca o zi de natura. In scurtele opriri analizam terenul, cat de periculos ar fi iarna sau pe vreme rea. Terminam porțiunea abrupta si ajungem pe o panta mai lina in apropierea unei stane, de unde avem opțiunea de a merge spre Stana din Gaura, marcată cu triunghi albastru. Continuam pe triunghi rosu pana in Poiana Gutanului, având si aici un indicator ce ne îndruma spre Saua Strunga. Traseul intra putin prin padure, ieșind in apropierea Cabanei Gutanu, părăsită de ceva vreme, de unde si noi facem dreapta pe banda albastra pentru a cobori pe Valea Simonului. Poteca este accidentata, mergând pe un drum de tractor distrus in multe locuri de torenți. Ne trezim in mijlocul unei petreceri cu muzica, grătar si voie buna. Intr-o mică poiana oamenii faceau ce știau ei mai bine. Bem o palinca cu unul dintre petrecăreți si pornim din nou spre ținta noastră finala, Branul.
       Ajungem in satul Simon si nu ne rămâne decât sa mergem  pe drumul asfaltat, lung de vreo 8 km, pana in centrul orașului pentru a lua autobuzul spre Brasov.
       Dupa 7 ore de mers se încheie drumeția noastră, cu un efort fizic intens in ambele zile, traversând masivul Bucegi de la est la vest. Ne-am bucurat de abrupturile Bucegiului intr-un inceput de vara rece cu temperaturi la limita înghețului.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---