Download file: Creasta_Oslei.gpx

       Cum am vazut ca sunt doua zile cu vreme buna intr-o lunga perioada instabila, in scurt timp ne-am organizat si hotărât asupra planului de weekend. Creasta Oslea a fost aleasa pentru cele trei zile avute la dispoziție. Un drum lung de 320 km care necesita vreo 5-6 ore de mers cu masina pana la baza muntelui in zona cunoscuta sub numele de Campusel.
      Prima zi era pentru relaxare, oricum, nici nu mai aveam mult timp la dispoziție pentru a întreprinde ceva. Campam lângă fosta casa silvică Campusel, acum in paragina, pe Valea Ursului, chiar la intrarea pe traseul pe care vream sa urcam noi spre creasta. Seara este rece, temperatura este sub media acestei perioade si suntem nevoiți sa ne îmbrăcăm bine pentru a nu tremura.
         Somnul nu este atât de bun, ținând cont de circumstanțe, însă dimineața ne trezim dornici sa plecam spre creasta. Mergem putin timp pe drumul forestier, apoi el devine impracticabil si suntem nevoiți sa trecem raul când pe o parte când pe alta. Soarele ardea intens de la primele ore si in spate incep sa apara priveliști tot mai superbe spre Piatra Iorgovanului. Forma buna ne propulsează ușor spre creasta, cu un ochi mereu pe GPS pentru a nu ne abate de la traseu deoarece mai erau alte drumuri pe care aveai intenția de a o lua. Unul din ele cred ca era cel ce duce la stana vazuta de noi mai tarziu. Poteca pana la un moment dat era vizibila, mergând in mare parte pe un fost drum forestier. In apropiere de ieșirea din padure nu prea mai găsim poteca si ne orientam dupa linia vaii. Trecusem deja in a doua vale si ne menținem aproape pentru a ieși pe Vârful Coada Oslei. Informațiile despre acest munte sunt putine si de marcaje nici nu poate fi vorba. In vechea cartea Munții Noștri apar multe trasee marcate, iar cel pe care eram noi figura ca nemarcat însă este destul de bine explicat de Nae Popescu, chiar daca acum lucrurile sunt putin schimbate. Iesiti in golul alpin frumusețea acestui munte ne acaparează tot mai mult si ne oprim deseori pentru poze si pentru a ne odihni câte putin. Panta creștea vertiginos, fiind nevoie de un suflu nou la fiecare 100 de metri. Alegerea părea sa fie una perfecta, coroborata cu vremea care era buna, de un albastru intens, mai ales spre Retezat – Godeanu.
        Pana pe Coada Oslei traseul ne rapeste vreo 3 ore si ceva, Destul de bine, ținând cont ca nu am forțat asa tare. Pe varf ne răsfățam cu ce avem in rucsac si ne bucuram de priveliștea din jur. Sublim peste tot, creasta promitea multe in continuare si nu avem încotro, ne continuam aventura. Cu mici porțiuni accidentate, calcaroase, are oarecum configurația Pietrei Craiului cu porțiuni ceva mai prietenoase si diferențe mai mici de nivel. Incep sa apara si alti pretendenți la creasta, crezând inainte ca nu vom fi decât noi.
       Stam vreo 30 minute pe primul varf si ne vedem de drum. Urcam, coboram mici diferențe de nivel dupa cum ziceam si oprim frecvent pentru poze, nu aveai cum sa mergi impasibil cu atâtea minuni in jurul tău. Drumul parcurs pana aici merita efortul. La jumătatea traseului, in stanga, vedem si o stana din care urca o culme prelunga spre Cuiul Popii. Penultimul varf din creasta înaltă avea sa fie Vf Oslea, cel mai înalt, cu 1946 m. Si de aici priveliștea continua sa fie la fel de captivanta, Retezatul si Iorgovanu fiind principalele atracții. Se vedeau destul de bine Vârfurile Peleaga si Păpușa, despărțite de Saua Pelegii, cele mai înalte din Retezat. Muntele Oslea este neglijat, câteva marcaje pe creasta cu banda rosie si niște indicatoare șterse si ruginite e tot ce întâlnim in periplul nostru din acest masiv.
         Din varf ne lăsam pe lângă Vârful Pestisanu pe care nu-l mai urcam si pierdem in altitudune, luând calea drumului forestier de pe Culmea Sarba cu un marcaj vag cruce albastra, in trecut figurând pe harta ca triunghi rosu. Traseul este lejer si probabil cel mai căutat pentru a ajunge pe Vf Oslea. Nici spre Cerna nu este de neglijat priveliștea data de verdele intens al copacilor. Totuși, anul a fost unul secetos iar pășunea era inca mică, de aceea nici oile nu urcase inca. Mare diferența de luna Martie, când am fost in Munții Cernei, nu era.
       Intram în padure si in scurt timp ieșim in Pasul Cerna – Jiu. Aici ar trebui sa fie o sosea care sa lege Câmpu lui Neag de Herculane, dar care se lasa inca așteptata de mulți ani, ținând zona in loc. Mergem pe drumul de piatra, pe alocuri cu gropi, bun doar pentru mașini de teren si dam des de grupuri de oameni veniti pentru o scurta relaxare in natura. Șoseaua asfaltata este doar pana la Casa de Vânătoare Campusel. Pana aici poți veni cu orice masina, însă mai încolo, daca nu tii la masina, e alegerea ta. Tot traseul pe care l-am facut pe creasta va trebui sa-l facem si pe la baza muntelui pentru a ajunge la locul de campare. Suntem bine in timp, ceasul abia trecea de orele 17.00, având timp sa mergem in Câmpu lui Neag pentru a ne aproviziona cu ceva de mancare, mai ales ca aveam vatra de foc si lemne deja tăiate de la copacii doborati in trecut de vant. Seara avea sa fie mai călduroasă fata de precedenta, dar somnul nu a fost tocmai bun, in mijlocul naturii trebuie sa fii in garda mereu.
        Următoarea zi știam cum va fi, am consultat Meteoblue si nu ne dădea nicio șansa pentru a urca pe Piatra Iorgovanului, asa ca am sters-o devreme spre casa sa nu cumva sa strângem corturile pe o ploaie torentiala. Trebuia sa ne mulțumim doar cu Creasta Oslei si sa revenim cu alta ocazie pentru Iorgovanu. 

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---