Download file: Cascada Cailor - Saua Gargalau - Ineu - Curățel - Rodna.gpx

Sacel – Borsa

      Ora 5 dimineața, trenul București – Sighetul Marmatiei oprește in Gara Sacel. Coboram buimaci de somn dupa un noapte chinuita, intr-un compartiment înghesuit de oameni si bagaje. Abia se crapa de ziua când ne îndreptam spre stația de autobuze pentru a pleca spre Borsa. Mai era inca o ora si ceva pana trebuia sa ajunga autobuzul, însă, sceptici ca va veni la ora știuta de noi, o luam pe jos spre Moisei. Rucsacul atârna greu si inca nu ma obișnuisem cu el. Mai avusem ceva greutate si in Retezat, dar acum avea ceva kilograme in plus. Nu avem noroc sa ne ia nimeni, fiind trei inși cu rucsacuri asa mari, slabe șanse, mai ales ca trecea câte o masina când si când. Nici microbuzul nu mai venea, asa ca ne apropiem incetisor de Moisei, adică vreo 9 km de sosea ii făceam perpedes. Cand aproape sa ajungem la intersecția cu drumul național, o furtuna ne obligă sa scoatem hainele de ploaie. Ușor descumpăniți, așteptam intr-o stație sa mai treacă iureșul. Dupa 15 minute, parcurgem ultima porțiune pana intr-o benzinărie, in care așteptam sa vina ceva dinspre Vișeu. Si aici slabe șanse, dar, pana când bem o cafea si mâncam ceva, il găsim pe un nene trecut de 60 de ani care ne ia pana in Borsa. Oricum, nici nu era mare graba, pentru ca pierdusem timp prețios pentru ce vream noi sa facem in prima zi. Se anunța ploaie dupa amiaza si noi intenționam sa urcam pe Pietrosul Rodnei imediat cum ajungeam. Vremea continua sa fie la fel de instabila si ne pune pe gânduri in a mai pleca. Ajungem in Borsa si mergem spre Campingul Borsa Turism, aflat pe Strada Pietrosului. Ne instalam corturile si stam pe gânduri daca sa plecam sau nu. La cum arată prognoza, nu merita sa te încumeți sa o iei din loc. Câteva ploi sporadice cad in timp ce dormim, iar dupa-amiaza este una însorita, departe de ceea ce anuntau site-urile meteo. Cică ar fi cod portocaliu de ploi. Planul nostru era dat peste cap si trebuia cumva sa-l schimbam. Pierdem ziua prin oraș si pe lângă cort. Totuși, ne odihnim bine, ținând cont ca noaptea trecută dormisem vreo 3 ore legate. Abia spre seara primim o alerta pe telefon de vreme rea si in câteva clipe potopul se dezlănțuie. Însă pentru putin timp. Seara este una liniștita, abia spre dimineața a mai dat o bura de ploaie. 

Borsa – Lacul Iezer – Pietrosul Rodnei si retur 7 ore

     Ne trezim devreme si plecam spre Pietros, azi aveam zi grea, sa facem ce nu am facut ieri, sa mergem la Cascada Cailor si sa urcam in Saua Gargalau pentru a înnopta. Dimineața este închisă, masivul se cufunda in ceata, iar stropii de ploaie își faceau inca simțită prezenta. Umiditatea era si ea excesivă, transpirand abundent. Pe măsura ce urcam, zona se mai deschide si speram sa vedem si noi ceva astăzi. Traseul este ușor, merge pe un drum forestier pietruit, dupa ce, in oraș, merge pe soseaua făcută de curând pana la Schit. Avansam ușor, fara greutate cu noi luam altitudine repede. Ieșim la un moment dat din padure, unde dam de un monument al unor alpiniști morți in 1996, in avalanșa. De aici nu mai facem mult si ieșim la Cabana Meteo. Norii acopereau in continuare vârful si slabe speranțe ca vom prinde vreme buna sus. Trecem si de lac, iar panta ia proporții considerabile spre varf. Găsim inca rododendron si surprindem peisaje frumoase spre lacul care, din anumite unghiuri, seamănă cu conturul Romaniei. Pare-se ca nu avem noroc si norii devin si mai furiosi. Mergem in zigzgag pe poteca abruptă ce se termină în Creasta Pietrosului. La un moment dat nu mai vedem nimic si stropii de ploaie isi fac din nou apariția. Urcam ultima panta spre vârf într-un mediu ostil, ploaie, vânt, ceata. Stăm puțin in refugiul meteo cu acoperișul găurit si nu avem încotro, coboram pe unde am venit. Câteva poze pe vârf și ne lăsăm la vale pe o ploaie ce se intetea. Echipați de ploaie, pășim atenti pe pietrele umede, susținuți de bețele de trekking. Pana la lac nu ne lasa deloc, iar pe parcurs imi dau seama ca unul dintre telefoane s-a umezit puțin, schimbandu-i locul. Oricum, era rezistent la apa. Celalalt il pusesem la piept și nu a avut probleme. Băieții s-au ales cu avarii serioase la telefoane. Daca tii telefonul în buzunarul de la pantaloni, toata apa de pe geaca se scurge pe el. Chiar dacă ai pantaloni impermeabili, ei se vor umezi fie de la ploaie, fie de la transpirație. Coboram spre camping in mare viteză, iar tot traseul ne ia cam 7 ore. In camping facem un dus, uscam din haine si ne echipăm din nou de traseu.

Complex Turistic Borsa – Cascada Cailor – Saua Gargalau 4 ore

     Găsim o metodă ingenioasă de a scapa de o porțiune de traseu. Stiind ca langa Cascada Cailor este si o pârtie, ne gandim sa luam telescaunul pentru a scuti o oră și ceva de mers prin pădure. Prindem microbuzul la timp spre Complexul Turistic Borsa si de acolo luam printre ultimele telescaune. De la capătul lui ne lăsăm spre Cascada Cailor si in 15 minute suntem la ea. Nu are un debit impresionant, ea excelează prin căderile succesive de apa si înălțime. O luam din loc dupa 15 minute si, pana iesim in Poiana Stiol, ne luptăm cu o panta agresivă. Cu rucsacul greu urcam greoi după ce făcusem deja in traseu de 7 ore si 1400 m diferenta de nivel. Poteca trece cand pe o parte, cand pe alta de firul vaii si in unele locuri pășim cu atentie. Ajunși în poiana, traseul devine mai prietenos si nici nu ne gândeam că nu vom ajunge la timp in Saua Gargalau. Prima țintă este Lacul Izvorul Bistritei si apoi saua. Mergem pe un drum larg până la lac, iar de acolo pe o poteca pietruita printre jenepeni. Soarele coboară usor si seara vine peste Rodnei. Ajungem in sa exact la lăsarea serii si in scurt timp instalam corturile. Aici se încheia ziua noastră. O zi lungă, in care ne-am îndeplinit obiectivele si pentru ziua de ieri. Acum doi ani, cand ajungeam aici, eram la jumătatea traseului si mai urmau in 5 ore până pe Ineu. Seara este rece, dar liniștită. Chiar dormim bine si dimineata ne trezim fresh.

Saua Gargalau – Varful Ineu – Saua Curatel (Refugiul Ancuta) 7 ore

      Corturile sunt uscate, având parte și de ceva soare. Echipați, continuam aventura. Next stop, Ineu. Panta ne ia in primire din prima, urcarea pe primul vârf este destul de înclinată. Deocamdată avem vreme bună, norii circula in toate directiile, însă nu părea să vină ploaia. Luam la rând vârfurile Gargalau, Claii, iar pe Omu nu mai urcam, ci il ocolim pe o poteca de ciobani prin stânga. Scutim ceva timp. Cand coboram in Tarnita Putredu constatăm că avem o problema, o turmă de oi era chiar pe traseul nostru. Stăm ceva timp să treacă si ne lăsăm în sa. Câinii ne simt, dar nu mai vin până la noi. Am trecut bine primul test. In Tarnita Putredului suntem cam la jumătatea traseului si urmeaza inca o succesiune de vârfuri. Primele sunt mai accesibile, însă după Coasta Netedă avem două porțiuni accidentate fara lanțuri si ne gandeam ca in sens invers ar fi neplăcut sa le cobori. Trecem de ele si de Tomnatec, urmând o porțiune ce te stoarce de energie cu rucsacul pe care îl aveam noi. Nu l-am uitat, pentru ca si acum doi ani eram după 9 ore de mers tot cu un rucsac greu. La orele amiezii suntem la refugiu, unde lăsăm bagajele pentru a urca pe Ineu. Unul ramane cu ele si doi urcă. Nu aveam incredere sa le lăsăm singure, stiind ca prin zona se cam fura. Stanele prezintă un real pericol cam in toate zonele tarii in ultimul timp. Frigul pe Ineu era pătrunzător chiar si îmbrăcați cu doua randuri de haine ne era frig. Pe semne ca in noaptea asta avea sa ningă. Bifam si Ineul, si ne lăsăm în Saua Curatel unde intenționăm sa dormim pentru a treia noapte. Aici se află si refugiul Ancuta. Ne lăsăm la vale si estimam ca in două ore și ceva sa fim in sa. Aveam timp destul sa ajungem, era abia 17:00 ceasul. Traseul marcat cu punct albastru trebuia să-l urmărim. Este un traseu usor fara dificultăți si poate fi parcurs si iarna. După două ore de mers, vedem refugiul ce seamănă cu o vila. Are parterul si etajul unul, fiind destul de spațios, însă neterminat. Doar o singura camera are priciuri, in rest poti dormi pe jos. Analizând situația, dormim până la urmă in el. Nu mai scoatem corturile, pentru ca vom fi nevoiți a doua zi sa le uscam. Pana seara pierdem timpul prin jurul refugiului, mergem sa luam apa de la izvorul aflat la câțiva zeci de metri spre Valea Vinului. Priveliștea in jur este superba, poți realiza fotografii bune in toate directiile. Ne ospătam bine, dam foc la arzător si ne facem poftele. Când se întuneca mergem la somn, oboseala se acumulase si in următoarea zi mai aveam niște km de mers pana in Satul Rodna. Nici nu știam daca avem ceva transport pentru a face legătura cu trenul ce trece prin Beclean.

Saua Curatel – Capul Benesului – Satul Rodna 4 ore

      Ne trezim de dimineața, pregatim cafeaua, mâncam si facem rucsacurile de plecare. Continuam pe punct albastru spre Capul Benesului si spre Satul Rodna. Dificultati nu sunt, doar lungimea traseului ne sacaie. Rucsacurile au mai pierdut din greutate, dar tot se simțeau in picioarele noastre. Știam ca vom trece iar pe lângă o stana si, de cum o vedem, o ocolim prin dreapta pentru a evita întâlnirea cu dulaii. Ne latrău in continuu si coboara aproape de noi. Ne vedem de drum fara a avea incidente. Desi pierdeam altitudine, frumusețea locurilor nu era de neglijat. Câmpurile întregi de flori si peisajele cu satele aflate la poalele munților ne fascinau, oprind deseori pentru poze. Ajungem in Satul Rodna pe la 13.30 si ne interesam de autobuze. Aflam ca avem unul la 15:00 spre Bistrița. Perfect pentru noi, ne sincronizăm la fix cu trenul de seara. 

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---