Download file: Carnic_-_Bucura_-_Peleaga_-_Valea_Rea.gpx

Ziua 1 – Carnic – Pietrele 2 ore

     Dupa 4 ani de zile revenim in Munții Retezat, munti considerați de noi ca fiind cei mai frumoși din țara noastră. Cu planul bine definit de ceva timp, ne îndreptam spre localitatea Carnic de unde aveam sa pornim aventura in mini vacanța de Rusalii. Zona de acces este una dintre cele mai facile si probabil cea mai căutată. Stim cu toții ca in Masivul Retezat este greu de pătruns din cauza drumurilor rupte de apele ce șiroiesc in toate directiile. Natura parca vrea sa păstreze acest colt de rai cat mai sălbatic, desi omul se încăpățânează sa distrugă tot ce e mai frumos. Drujbele incep sa își facă tot mai des simțită prezenta, chiar daca de mulți ani Retezatul este parc național. Acești munti sunt cei mai frumoși datorita biodiversității care o oferă in fiecare etaj alpin. Este un ținut al lacurilor, adică al apelor ce au săpat vai impresionate si au lăsat in urma lor creste sculptate ce dau masivului un aspect impetuos. Daca masivul este plin de apa, apa este esența vieții, iar Retezatul asta înseamnă. Specii de plante si animale, unele nemaiîntâlnite in alta parte, supravetuiesc inca in acest paradis. Daca mergi pe Valea Rea, Valea Bucurei, Valea Stanisoarei sau Pietrele te vei convinge de acest lucru. Lacurile sunt esența acestor munti, nu am fost pe toate traseele, dar nu știu daca exista vreunul pe care sa nu găsești unul. In tura noastră planificata avea sa fie una in care lacurile erau obiectivele  principale.
    Cum spuneam la inceput, accedem in acest labirint din Carnic si urcam spre Cabana Pietrele, redeschisă de vreo doua luni. Nu aveam de gând sa stam la cabana, ci la cort, fiind prima tura pe anul asta. Fiind o tura ce presupunea dormitul la cort, rucsacul avea sa ia ceva kilograme in plus. Aveam toți peste 10 kg in spate. Prima zi nu era asa de grea, pentru ca pana la Pietrele sunt cam doua ore, pe un drum forestier ce nu implica mare efort. A două si a treia zi trebuia sa tragem putin de rucsacurile grele pentru ca vream sa înnoptăm la Bucura. Parcarea este plină de mașini, si cu siguranța campingul si cabana aveau sa fie aglomerate. Întâlnim mulți montaniarzi cu casa in spate. In cele trei zile luxul se rezuma la câteva lucruri, un cort, o saltea, un sac de dormit. Incepem sa urcam ușor, nu ne grăbeam, era destul timp sa ajungem la locul de campare. Pe un drum pietruit serpuim pana la cabana si ne menținem in timpul dat de indicatoare. De doua ori, traseul scurtează drumul pietruit si urca intr-o panta mai accentuată, in rest nu sunt probleme. Ajungem la Pietrele pe la 17:00 si ne orientam de doua locuri de cort, campand pana la urma tot in locul in care am stat acum patru ani. Ne-o luase mulți inainte si tot mai veneau, exact cum intuisem, asa zisul camping va fi plin. Dupa ce instalatam corturile, mergem la izvor si la cabana pentru a mânca ceva. Zăbovim ceva timp la mesele de lângă cabana. La inceput, nu era multa lume, însă ușor, ușor, zarva devenea din in ce mai mare. Unii deja fuseseră in golul alpin. Țânțarii si muștele ne cam sacaiau, nu luasem nimic sa-i combat si cu siguranța aveam sa ma aleg cu câteva umflaturi babane de la ei. Spre seara ne retragem la liniște, fiind putin obositi, trebuia sa ne odihnim pentru a doua zi. Seara este una liniștita, fara evenimente de genul ploilor, mai ales ca in ultimul timp nu mai scăpam de ele si se anuntau si in zilele următoare. Agățam mâncarea in copac si intram in caldura sacului de dormit. A fost o zi călduroasă, dar seara se răcorise bine.

Ziua 2, Pietrele – Taul Pietrele – Curmatura Bucurei – Lacul Bucura 4 ore

     Ne trezim devreme, însă startul il luam pe la 8:30. Pana ne strângem lucrurile, pana mâncam, trec vreo doua ore. Suntem printre ultimii care pleaca spre Bucura. Traseul il știam, l-am facut acum 4 ani, când intr-o tura de 11 ore cuprindeam Lacurile Bucura si Zănoaga. Călcăm pe pietrele din padure, cum era de așteptat, ca doar de asta ii zice Valea Pietrele si pana la Gențiana facem cam o ora. Luam aici o scurta pauza si ne continuam ascensiunea. De la Gentiana începe spectacolul si deseori facem poze. Urmărim firul vaii pana la Taul Pitrele. Timpul se scurge ușor, dar suntem bine in timp. Desi aveam destul timp sa ajungem la Bucura, un aspect de luat in seama era ploaia. Dupa 14:00 se anunța ceva ploaie însoțită de descărcări electrice. Asa ca, nu era timp de pierdut. Urcam cele doua trepte, adică cele doua praguri glaciare si dupa 2 ore suntem la tău.
     Lăsam putin jos desajegele grele pentru câteva poze. Peisajele devin tot mai interesante si nu le puteam rata. De la Taul Pietrele avem un ultim hop pana in sa, un hop ceva mai greu pentru ca panta ia proporții. Dam si de cateva porțiuni de zapada, dar care nu ne crează probleme. Norii incep sa se strângă ca o cupola peste zona înaltă a Retezatului. Previziunile se adeveresc.
     Ajunși in sa, luam din nou o pauza pentru poze. Zona este aglomerata, probabil si din cauza ca este singura zona cu semnal. Am mai fi stat, dar norii ce se adunau nu prevesteau ceva de bine. Incepeau sa mârâie. Din sa ne lăsam spre Bucura in zona de corturi. Imediat cum ajungem, montam corturile si îndată apar si primele picături de ploaie. Apuc sa ma igienizez putin si imediat cum intru in cort începe iuresul. Abia trecea de ora 14:00 si ploaia venea cu tot meniul. Gheata, tunete si fulgere. Începuse parca războiul. Cortul meu încasa o ploaie de gloanțe, făcând fata cu brio. Din prima serie scăpam bine, doar câteva bubuituri s-au dezlănțuit aici, in rest se auzeau la ceva distanța. Ziua părea compromisa, planul nostru pentru a doua jumătate a zilei se năruise. Turul lacurilor trebuia suspendat. Vine o mică fereastra de vreme buna, cat mâncam, mergem la izvor si cercetam putin împrejurimile. Dar din nou se aduna norii cu mare viteza si ploaie se abate iar peste Bucura. De data asta este liniștita, dar ne tintuieste pentru inca o ora si ceva in corturi. Ieșim intr-un târziu afara cu gândul de merge la Ana si Viorica insa nici macar ele nu se lasau curtate astăzi. Le privim de la mare distanța, mulțumindu-ne cu câteva poze de sus. Stropii își fac iar simțită prezenta si ne obliga sa ne intoarcem. Ne retragem la cort când se lasa seara in murmurul celor din tabăra si pe ultima geana de lumina ne băgam la somn. Frigul devine pătrunzător si apelez la haine mai groase pentru a face fata serii reci de Retezat ce va ajunge pana pe la 6-7 grade.

Ziua 3, Lacul Bucura – vf Peleaga – Saua Pelegii – Valea Rea – Pietrele Carnic 6 ore (Bucura – Peleaga 2 ore 15 minute, Peleaga – Saua Pelegii 30 minute, Saua Pelegii – Cabana Pietrele 3 ore)

     Dorm bine, contând mult in angrenajul zilei urmatoare. Știind ca si ziua următoare va fi asemenea celei de azi, ne gandim sa plecam la prima ora pentru a fi devreme pe Vârful Peleaga si pentru a fi in padure pana in 12:00 când se anunța ploaie. Ne strângem jucăriile in graba si pornim spre cel mai înalt varf din Retezat, Peleaga. Dimineața este inca rece si ramân incotosmat pana îmi intru in fire. Pornim spre refugiul salvamont, via izvorul aflat la câțiva metri de el si ne înscriem pe cruce galbena pe Valea Berbecilor spre varf. Mai urcasem pe aici acum 6 ani, stiind oarecum traseul. Știam ca trebuie sa pășim printre lespezi mari si grohotis ușor instabil. Renunț pe parcurs la hainele groase si luam altitudine. Rucsacul pare mai greu decât in primele zile si incep sa simt putina oboseala. Nici motorul nu-l alimentasem la prima ora, asa ca, opresc cinci minute pentru a imbuca ceva. Ne ia vreo 2 ore pana ieșim in creasta. Soarele continua sa strălucească si părea sa avem noroc, in turele anterioare nu avusem parte de asa ceva.
     Când poposim pe varf vremea continua sa fie buna pentru o priveliște de senzație. Stam cam 15 minute si ne lăsam in Saua Pelegii. Nu eram convinși ca vrem sa urcam si pe Păpușa, ploaia anunțată pe la 11:00 ne stresa putin. Din sa ne lasam in Valea Rea pe traseul comun triunghi galben si cruce rosie. Primul coboară pe Valea Rea la Cabana Pietrele, iar cel de-al doilea duce la Lacul Galesul. Valea Rea știam ca este o splendoare a naturii, pe care nu o explorasem inca, ceea ce vream sa facem in continuare. Pierdem câțiva zeci de metri pana dam de o porțiune de zapada si dupa 15-20 minute ne despărțim de marcajul cruce rosie. Valea abundă in apa, având câteva tauri ce comunica intre ele, plus ca in caldare zapada inca era prezenta. Marcajul este rar si sters in partea superioară, iar in unele locuri ne orientam dupa momâi. Traseul o ia pe unde te aștepți mai putin. Trebuie sa fii atent la fiecare pas, smocurile de iarba ascund ochiuri de apa in care nu prea e bine sa scapi piciorul. Terenul mustește de apa, in unele locuri fiind mlăștinos. Dam din când in când de smocuri de rododendron si de alte flori ce dau vaii un aspect superb. Fiecare etaj continua sa ne surprindă si sa fie de o frumusețe rară. Ne felicitam de alegerea făcută. Este una dintre cele mai frumose vai, o pot compara cu Valea Lala din Munții Rodnei. Norii, in partea superioară, incep sa se stranga, pe semne ca ne-am organizat bine si astăzi. Fentasem ploaia. Ne continuam coborârea spre cabana si dupa ceva timp intram in padure. Pe traseu întâlnim doua grupuri de străini, la inceput credeam ca suntem singurii pe traseu, chiar ziceam sa mergem cat mai grupați pentru a ne intâlni cu ursul, stiind ca e un traseu sălbatic. In sa indicatorul dădea 3 ore si noi ne încadram deocamdată in timp. Ne întâlnim si cu traseul cruce rosie ce duce la Cabana Gentiana si de aici mai aveam vreo 30 minute. Urcam ușor in stanga, trebuia cumva sa trecem in cealaltă vale. Dupa care avem o coborâre abrupta in Valea Pietrele, trecând un pod bine întremat. Inca un pas si suntem de unde am plecat, circuitul nostru se cam încheiase. Ne-a rămas doar coborarea pana in Carnic. Dar nu inainte de a lua o binemeritata pauza de masa si o cola.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---