Download file: Valcelul cu Fereastra - Braul Cioranga.gpx

      Piatra Craiului promitea si de aceasta data sa scoată untul din noi. Diferența de nivel, dificultatea tehnica, coroborate cu caldura, aveau sa ne pună la încercarea pregătirea fizica. Doar trei zile trecuseră de la ultima tura din Bucegi si intr-o zi de marți ne întoarcem pe munte sa dam un nou test. Am ales un traseu nemarcat din partea vestica a Craiului cotat cu 1b, mai exact pe Valcelul cu Fereastra. Impropriu spus Valcelul cu Fereastra pentru ca avem de urcat trei valcele diferite, toate cam cu aceeași distanța. Valcelul cu Fereastra, Valcelul cu Smardar si Canionul Cioranga sunt cele trei provocări pe care trebuie sa le infruntam, nu inainte de a ne lupa cu panta agasanta din Plaiul Foii pana la Refugiul Speranțelor. 
      Așadar, odată sosiți in Plaiul Foii, ne echipam si o intindem pe triunghi rosu pe o caldura apăsătoare, care ne obliga sa consumam multe lichide. Eram pregătiți cu tot ce trebuia si nu aveam încotro, timp de 3 ore vom urca vreo 800 de metri diferența de nivel. Traseul il știm destul de bine, este ruta de acces pentru trasee precum Brâul Cioranga, Padina lui Calinet, Brâul de Mijloc si alte trasee de alpinism mult mai grele. Dupa un urcuș mai domol, când ajungem in apropierea Izvorului Orlovski, viram la stanga si panta ia proporții. Ne aștepta doua porțiuni de lanțuri si poteci friabile pe care trebuie sa dansam pana ajungem la refugiul care in trecut era cunoscut drept Refugiul din Ascunsa. Luam o pauza de masa si de hidratare pentru a încarcă bateriile pentru următoarea etapa. Una ceva mai grea, deoarece aveam de înfruntat câteva săritori specifice traseelor de alpinism. 
        Deci, dupa o pauza de 30 de minute, ne inrolam in misiune. Continuam pe traseul marcat pana dam de primul valcel si ne lăsam in dreapta. O prima săritoare ce o abordam prin dreapta, cu mare atenție pentru ca terenul era inca umed dupa ploaie si piciorul avea șanse mari sa fuga. De altfel, saritoarea avea prize bune si pentru unul obișnuit cu trasee nemarcate si cu ceva catarare nu ar pune probleme. Urmează inca trei săritori cam cu același configurație si fara a ne pune mari dificulati. Apoi, ne aflam in situația in care trebuie sa alegem din doua valcele ce se profilează in fata noastră. Nu mai făcusem traseul si dupa ce analizam putin situația urcand in dreapta, ne dam seama ca in stanga este traseul pe care il căutam. Daca stai bine cu vederea, se vede si fereastra care da denumirea acestui traseu. Așadar, ne lăsam in stanga, unde găsim doua variante de urcat si alegem tot stanga. Saritoarea este in nota celorlalte si cu putina dibacie ieșim chiar in fereastra. Intram in alta etapa, si anume Valcelul cu Smardar. O urcare prelunga pe un grohotis instabil ce fuge des de sub picioare. Săritori nu mai găsim si, când ajungem la smardarul înflorit, ne lăsam in stanga. Inainte de a cobori in canionul Cioranga găsim un ac, un alt punct de reper al traseului. Coboram câțiva metri in alt valcel, cotat cu 3a, dar care in partea superioară nu pune probleme nici de 1b. O saritoare ușoara pe care o depășim repede. In rest, va trebui sa fim atenți la orientare pentru ca e posibil sa pierdem traseul, desi in unele locuri poteca se conturează din ce in ce mai bine. Vom tine stanga pana vom ieși sub Vârful Ascuțit. Porțiuni de stanca intercalata cu iarba si jnepeni întâlnim in calea noastra si, la un moment dat, când întâlnim o stânca mai proeminentă, nu trebuie sa ne lăsam furați de poteca ce pare ca ar duce in sus si o vom ocoli prin stanga.
      Ajunși pe Vârful Ascuțit, luam o pauza de vreo 30 de minute. Traseul nu a ridicat mari probleme si pare ca ar fi fost mai ușor ca trasee cu aceeași cotație din Bucegi, precum Valea Malinului sau Valea Galbinele. Gândul ca va trebui sa coboram pe Brâul Cioranga ne cam macina. Știam ce panta aveam de coborât si ce chin trebuie sa îndure genunchii noștri. 
      Ne lăsam la vale pe grohotisul instabil ce ne fuge des de sub picioare. Oprim frecvent, masăm genunchii cu unguent si ne pravalim peste Plaiul Foii. Nu avem încotro. Pe unele valcele mai înguste si ferite de soare găsim zapada multa. Pe al nostru nu am găsit, desi luasem cu noi colțari si piolet. Pierdem din rabdare si voiam sa ajungem la refugiu cat mai repede. Urcări si coborâri succesive pe porțiuni prevăzute cu lanțuri, in care găsim pietre si copaci doborati de avalanse sau de alte cauza naturale. Pana nu demult acest traseu era nemarcat si fara lanțuri ar fi fost destul de greu de trecut. La refugiu luam din nou pauza si fara tragere de inima ne lăsam la vale. Genunchii scărtaie si ma gândesc ca ar fi fost bune niște bete pentru a mai prelua din greutate. In ultimul timp am cam abuzat de corpul meu. La izvorul lui Orlovski ne adăpam cu apa rece si ii dam bice pana la masina fara a mai sta pe ganduri. Cam 10 ore a durat aventura noastra pe partea vestica a acestui dur masiv calcaros. 

Atentie! Acest traseu este dificil din cauza diferentei de nivel, orientarii si a portiunilor accidentate intalnite pe traseu. Nu se recomanda parcurgerea traseului de cei fara experienta pe trasee nemarcate ce implica cunostinte de catarare. In cadrul jurnalului pot fi erori de interpretare a terenului si a pasajelor expuse intalnite pe traseu.