Download file: Zarnesti - Curmătura - Turnu - Ascuțit - Curmătura - Zarnesti.gpx

     Creasta Pietrei Craiului este printre cele mai spectaculoase trasee de la noi țara. Cu porțiuni dificile, pasaje expuse, la care se adauga si zapada, sa o parcurgi iarna este o adevarata aventura. Pentru tura asta ne propusesem doar partea dintre Vârful Turnu si Vârful Ascuțit. Oricum, intr-o zi mai mult nu prea poți face, decât sa înnoptezi in creasta. Daca nu sunt urme făcute, cum s-a întâmplat in cazul nostru, înaintezi greu. Plecam de vineri spre Cabana Curmătura prin Cheile Zarnestilor pe drumul clasic de masina. Pășeam lejer, nu ne grăbea nimeni, aveam destul timp pana seara sa ajungem. Dupa vreo 3 ore, ieșim in poiana din care vedem si cabana. Vremea era descurajanta, sus in creasta ceata acaparase peisajul. La cabana doar câteva persoane erau prezente. Pierdem timpul prin camera si in sala de mese. Pe seara intram in vorba cu montaniarzii ce vor sa urce maine in creasta si fiecare avea câte un plan. Unii comun cu al nostru, altii pe creasta dintre Ascuțit si Vf la Om. Ne puneam întrebări cum va fi in creasta pentru ca in ziua precedenta ninsese.  
     Dimineața ne trezim si ne pregătim de traseu. Putin descurajati, vremea se schimbase pe ultima suta de metri. De la 6 ore de soare, acum arată doar o ora, însă nu părea sa fie asa rau. Suntem 6 care luam drumul Turnului, noi doi, Ionel, Zsuzsa si inca doua persoane. Cei din urma încercau marea cu degetul, pentru ca nu aveau nici minimul de echipament. Nu știu ce cunostinte aveau ei de Piatra Craiului, dar nu poți fenta muntele in stilul asta. Urcam energic pana la prima porțiune de cabluri, de aici începe cu adevărat aventura. Zapada, gheata, panta mare sunt câteva provocări care iti stau in cale. Depășim bine primul obstacol, însă la următoarea porțiune dificila cei doi încep sa clacheze. Ușor panicați, cu greu pot urca o panta înghețată. Fara colțari sau piolet nu ai de ce te agata. Ne gândeam ca sa le oferim din echipamentul nostru, dar le puteam face mai mult rau. Ii puteam duce pana sus, iar la coborâre sau pe creasta sa nu mai poata înainta. Insistam sa coboare si pana la urma se conformează. Nu știu daca e bine sa scriu de experiența altora, dar poate cei care vor cauta informatii si vor sa se aventureze pe astfel de trasee, pe timp de iarna, fara echipament si niște cunostinte minime, se vor opri la timp. Pe măsura ce urcam, traseul se complica. Ne ajutam de ce avem in dotare, când de piolet, când de coarda. Unele zone aveau gheata sau zapada care fugea ușor, neavand de ce ne agata. Ieșim la lumina dupa 3 ore, când soarele inca strălucea. Nori amenințători năvăleau peste noi, ceea ce nu ne cădea bine.
     Dupa un sfert de ora de pauza, continuam traseul. Ceata se instalase bine peste masiv, abia daca vedeam la câțiva metri. Totuși nu era chiar atât de rau. Porțiunea ce ocoleste creasta prin padure ne da putin de furca, zapada mare si moale se afunda usor. Ieșim din nou in creasta si parca cerul se mai deschidea. Aveam speranța ca vor mai fi momente sa facem și noi câte o poza. La următorul punct de interes ajungem intr-o ora, Saua Padinei Inchise, de unde se coboară pe Carol Lehman. Iarna,  când ninge mult sau sunt temperaturi ridicate, coborarea se face prin Hornul Găinii, pentru a evita zona predispusă avalanșelor. Tot din sa este si varianta Brana Caprelor, un traseu periculos si nerecomandat iarna. Ne vedem de traseu in continuare spre Varful Padina Popii. Soarele da semne ca vrea sa ne viziteze, in spate peisajele devin uluitoare. Se auzeau voci in spatele nostru, cu urme deja făcute înaintau rapid. Pe Varful Padina Popii ne ajung din urma si încep sa spargă ei zapada. Asta e secretul iarna, sa fii cel putin 5-6 pe zapada mare, sa poți face cu schimbul. Norocul e de partea noastră in aceasta tura, orele de soare avute le depășeau pe alea date pe Meteoblue. Opream din ce in ce mai des, aveam toate condițiile de a face poze reușite, soare, zapada, vârfuri ascuțite. Înaintam relativ bine, din când in când zapada crapa sub greutatea noastră, in rest totul decurgea bine. Legati in coarda, ne ajutam unul pe altul in unele zone. Estimam ca la 15:00 – 15:30 sa fim pe varf. Pe creasta se vedeau tot mai multe siluete, pe varf cred ca erau vreo 12, unii urcau, altii coborau. La Ascuțit stam 30 de minute, mâncam, mergem putin la refugiu, unde Ionel pune o cordelina noua pentru a putea lega bine usa.
     Ne lăsam ușor pe Padinile Frumoase printr-o ceata densa, gata cu soarele, ne-a ajutat destul. Câmpul nostru vizual se rezuma la câțiva zeci de metri. Pierdem repede altitudine si in nicio ora intram in padure. Pe acest traseu te pasc unele pericole, gen avalanșe, dupa ninsori însemnate recente sau când sunt temperaturi ridicate. Acum coboram fara probleme si, dupa intrarea in padure, in 40 de minute suntem la cabana. Tura de azi s-a întins pe durata a 8 ore, cu doua pauze, una de 15 minute pe Turnu si una de 30-40 de minute pe Ascuțit, plus cele pentru poze si respiro. La cabana continuam festinul ca in prima seara, eram relaxați pentru ca nu aveam de gând sa coboram in Zarnesti. Ma așteptam sa fie mai multa atmosfera. Multi au renunțat probabil din cauza vremii. De-obicei, in weekend nu prea găsești locuri nici daca suni cu doua săptămâni inainte. Impacati sufletește ca tot ce ne-am propus s-a realizat, pana a doua zi nu vream decât relaxare. Mai aveam ziua de duminica la dispoziție si mare lucru nu mai aveam de facut.
     Plecam printre ultimii de la cabana pe traseul banda albastra. Un lucru pe care-l constatasem inca de ieri, se adeverise si azi. Jos era mai frig ca sus. La coborâre zapada era bocnă, ieri tânjeam dupa asa ceva. La colțari cred ca am fi mers in ritm vioi. Dupa porțiunea domoală, incepem sa ne luptam cu traseul înghețat, betele sunt de mare folos aici. Niște colțari snowline nu ar strica in aceste zone. Dar câte sa iei cu tine. In scurt timp suntem pe drumul prăpăstiilor si pășim atenți pe o gheata ca sticla in unele locuri. Tura noastră ia sfârșit in Zarnesti. Urcam in tren si din Brasov facem repede legătura cu trenul de București.
   Aventura noastră a fost una memorabila in care ne-am facut prieteni noi, cu care probabil vom explora in continuare muntele. Asta este frumos, muntele leagă in scurt timp prietenii de durata.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---