Download file: Transalpina_-_Valea_Lotrului_-_Piatra_Taiata_-_Huluzu.gpx

     Bucegi, Piatra Craiului si acum urma Parângul. Trei ture in doar zece zile. Cumva trebuia sa recuperam din urma turele care au fost mai rare din cauza vremii nefavorabile. Ne deplasam spre Obârșia Lotrului cu gândul a aborda masivul din partea nordica. Traseele alese, Valea Lotrului cu Lacul Galcescu si culmea Piatra Tăiată – Saua Huluzu. Cum prima zi nu era prea buna pentru munte, nu voiam decât sa ajungem la baza unde vom monta corturile. Pentru prima data in acest sezon apelam la ele. Ajungem intr-un târziu la campingul inca nefunctional si il montam lângă el, pe marginea râului. In curând se face noapte si tragem pe dreapta, in ideea de a ne trezi cat mai devreme. Nu pot spune ca am avut cel mai bun somn, dar am prins câteva reprize.
     La prima ora strângem calabalacul si mergem pe Transalpina pana dam de un drum forestier, in care găsim doua marcaje, cruce rosie si cruce albastra, adică pe Valea Lotrului. Ne echipam si o luam din loc pe un drum ușor, ce merge pe marginea râului Lotru. Ne despartim în scurt timp de cruce albastra si ne continuam periplu pe cruce rosie, traseu ce pare a fi remarcat de curând. Pe drum găsim des bălți si suntem flancați de arbori desi, un loc ideal pentru țânțari. Daca stăteai  câteva secunde, imediat o armata însetata de sânge se năpustea asupra noastră. Mergem ceva timp pe drumul forestier, apoi il părăsim in stanga si lucrurile se complica. Vom fi nevoiți sa traversam raul si, cum pietrele erau ude sau luate de val, nu avem alta șansa decât sa trecem prin apa. Ne descălțăm si facem o hidroterapie in apele reci ale Lotrului. Facem asta de doua ori pana ieșim in golul alpin.
      Ajungem intr-o poiana, in care găsim un loc mlăștinos cu flori de bumbacarita. Pana a ajunge la Lacul Calcescu vom înfrunta un jneapăn sâcâitor de care ne agățam in anumite momente. Traseul nu ridica dificultati si imediat suntem la lac. Il tin minte destul de bine. In urma cu trei ani ma prinsese o ploaie zdravănă, însoțită de gheata si descărcări electrice. O masa copioasa si plecam spre Saua Piatra Tăiată. Acum avem noroc de un traseu nou remarcat, fata de ce întâlnisem eu în trecut. Ceata învăluie tot muntele si totul in jur pare un mister, Lacul Zănoaga Mare este pe acolo pe undeva, nici nu ne dam seama când trecem pe lângă el.
      In creasta peisajul nu se schimba, aceeasi ceata urca in valuri de pe vai cu o viteza destul de mare. Ar fi fost o zona frumoasa, mai ales ca aveam mult rhododendron înflorit. Nu aveam ce face, trebuia sa ne mulțumim doar ca nu pica de sus. Asa ne tine pana in Saua Huluzu. Deci, descindem pe banda albastra depășind vârfurile Piatra Taiata, Coasta lui Rus, Găuri, Pietrei. Pe Găuri știam ca ar fi un loc in care găsim floare de colt, dar cum nimic nu prea se vedea in jur, nu insistam. Ne lăsam la vale si, la un monent dat, facem dreapta, coborând pe o limba de zapada aflată intr-o mică vale bine adăpostită. Trebuia cumva sa ocolim o porțiune de jnepeni, pentru ca in final sa ajungem iar pe culmea din care sa ne lăsam in Saua Huluzu.
     Din sa avem trei variante, prima spre Groapa Seaca, a doua spre Pasul Groapa Seaca si a treia spre Obârșia Lotrului. O alegem pe a treia, fiind o varianta mai soft pentru a ajunge la masina. Asadar, coboram in dreapta, pe iarba, fara a avea o poteca bine evidențiată. Gasim din cand in cand cate un marcaj nou pe copac si lasam in stanga noastra o stana care azi nu prezinta pericol. Intram in scurt timp in padure, ținând un drum forestier mocirlos si ravenat. Descindem în viteza fara a mai sta pe ganduri si indata ne racordam cu traseul pe care urcasem, adica pe cruce rosie. Ajungem la masina si nu ne ramane decat un drum lung pana in Bucuresti, printr-un trafic infernal de aproape 7 ore.