Download file: Valea Crovului - Santilia Mare - Valea Rudăriței .gpx

      Continuam aventurile noastre in Masivul Leaota cu o tura de o zi pe potecile lungi de parca nu se mai termina. Cele cateva trasee din Leaota prin asta se caracterizează. Nu sunt tehnice, însă ai de pedalat.
        Plecam la primele ore către Podu Dambovitei si urcam cu mașinile pana la ultima cabana, chiar de unde se despart trei trasee. Il alegem pe cel din mijloc, adică pe Valea Crovului sau mai bine zis pe Cheile Crovului. Avem zapada putina si inaintam usor in prima parte, dar pe parcurs câțiva copaci doborati ne dau de furca, fiind nevoiți sa-i ocolim. Cheile sunt frumoase, dar copacii iti obturează câmpul vizual și nu prea iti ies cine stie ce poze. Înaintam greu, desi părea un traseu ușor la inceput. Ținem valea pana la un moment dat, când trebuie sa facem stanga si sa urcam pe culmea Santilia. Fiind o iarna săracă in precipitatii, acum avem noroc, probabil ar fi fost chin sa înotăm printr-o zapada mare si neumblata. Nici traseul nu prea pare asa frecventat, mai ales in partea superioară, vedem mai multe urme de animale decât de om.
      Abia dupa 3 ore ieșim cat de cat la lumina și  mai aveam ceva pana pe varf. In Leaota ai impresia ca bati pasul pe loc. Ieșim la drumul forestier cu ceva zapada pe el și avem o misiune usoara pana pe Santilia Mare. Vremea era ok, nici nemaipomenita, nici posomorata, cu o temperatura ideală de a urca. Ieșim in golul alpin dupa ceva timp si avem de urcat o panta ceva mai înclinată pentru a ajunge la punctul de interes fixat pentru astăzi. Inainte de a lua cu asalt vârful, luam o pauza de masa, pentru ca sus nu prea am fi avut cum din cauza vântului.
      Ajunși sus, stam vreo 10 -15 minute, timp pe care îl ocupam cu poze. Nu ieșea mare lucru, vizibilitatea nu era asa de buna. Din varf coboram pe unde am urcat si in scurt timp ne lăsam in dreapta, continuând pe banda rosie. Ceasul trecea de ora 15:00 si era clar ca ne va prinde noaptea. Aveam o distanța mai lunga de parcurs decât la urcare. Ne ducem spre Fundatica pana vom intersecta traseul punct albastru pe Valea Rudăriței. Trecem printr-un punct de belvedere de unde se vede Bucegiul si ne lăsam la vale prin padure. Găsim doua porțiuni cu doborâturi de copaci din care prindem un apus frumos, in rest nu avem ce remarca. 
     Când ajungem la intersecția cu traseul punct albastru, noapte se lasa ușor. Câteva case stau cocoțate pe deal intr-o liniște deplina. Noi vrem sa intram pe traseul nostru, insa ne lăsam purtați de alt drum care începea sa urce din ce in ce mai mult. Facem cale întoarsă, nu avem ce face, daca nu ne-am uitat la timp pe track. Noaptea se instalase confortabil si trebuia sa scoatem lanternele. Pe jos era sticla, asa ca pășim cu atenție. Traseul se duce bine spre 9 ore si vreo 20 km distanța. Peștera Uluce figura ca obiectiv pe lista noastră, dar la ora aia nu mai avea nimeni chef de asa ceva. Inca vreo câteva sute de metri si suntem la mașini. Desi nu a fost un traseu greu, distanța ne-a cam tocit tălpile. 

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---