View more photos

       Debutăm fulminant chiar din primele zile a noului an cu doua ture montane, una in Munții Leaota si cealalta in Munții Iezer Păpușa. Nici bine nu a trecut seara de revelion, ca noi deja ne aventurăm intr-o tura usoara pe Piatra Dragoslavelor, un antrenament bun pentru a doua zi, când intenționăm sa urcam pe Vârful Păpușa.
      Traseul pe Dragoslavele l-am facut si acum doi ani, chiar in aceeași perioada, si de asta nici nu o sa insist pe el. Cine vrea mai multe detalii poate cauta jurnalul pe site. Așadar, pe scurt, la ora 12:00 pornim pe Valea Luncii pe un drum mocirlos din care ne lăsam in dreapta si urcam prin padure, la inceput pe un drum larg, apoi pe o poteca in care panta ia proporții. Ieșim in scurt timp la porțiunea cu grohotis si, dupa o lupta cu terenul instabil, ieșim in creasta. Urmărim culmea pana ieșim sub varf si imediat ajungem pe el. Totul dureaza cam 2 ore si ceva. Din varf continuam pana in Saua Prisloapele, facem stanga prin padure si inca o dată stanga,  coborând in Valea Luncii pe drumul noroios. Un antrenament bun de 5 ore pentru ziua ce avea sa vina.
      A doua zi ne trezim de cum se crapa de ziua si o intindem spre Cabana Voina. Ne echipam bine si pornim pe drumul forestier ce duce spre Culmea Gainatu Mare. Un timp avem traseu comun cu traseul ce duce pe Tefeleica. Noi ne lăsam in stanga si luam in piept panta din ce in ce mai arțăgoasa. Inca nu avem zapada si urcam bine datorita terenului tare. Azi avea sa fie mult mai frig ca in ziua precedenta. Un lucru foarte bun pentru ca voiam ca in golul alpin zapada sa fie tare sa nu ne omoare picioarele. Nu suntem singuri pe traseu, schiori sau drumeti se avântau spre inalturile Păpușii dornici sa se bucure de o asa zi superba de iarna si sa arda caloriile. Pe măsura ce înaintam, incep sa apara petece de zapada si când vedem ca gluma se ingroasa apelam la colțari sau mini-colțari. Cu ei in picioare avem spor si in scurt timp ieșim din padure in bataia razelor de soare.
      Urmează o panta lina ce urca spre Refugiul Gainatu Mare, recent renovat si intrat in circuitul turistic. Știm bine ca Muntele Păpușa nu ridica dificultati tehnice, cu colțari si bete de trekking ii faci fata cu brio, bineînțeles si cu o condiție fizica buna. Desi soarele strălucește intens, zapada se menținea inca tare. Vantul astăzi era un cutit cu doua tăișuri, menținea zapada tare, dar ne tumefia fata, fiind nevoiți sa ne imbrobodim bine. Coltarii musca cu sete din zapada si ne ajuta in intenția noastră de a cuceri Păpușa.
      Inspectam putin refugiu si ne continuam periplu pe culmea de un alb imaculat. Cotim stanga si avem parte de aceeași culme generoasa pudrată cu zapada din belsug. Vantul se supăra si mai rau pe noi, luând o viteza draconică. Trebuie sa ii facem fata cu echipamentul din dotare si nu renuntam la lupta.
      Din Saua Gradisteanu incep sa vina si mai mulți montaniarzi care, fie urcau, fie coborau, sau schiori ce virau dintr-o parte in alta pe culmea ideală pentru astfel de activitate. Pe ultima suta de metri oboseala, vantul, panta incep sa isi spuna cuvântul si ne mai taie din elan. Răzbim dupa 5 ore si ceva pe un vant tăios ce ne obliga sa facem cale întoarsă in scurt timp.
      Pana in Saua Grădișteanu folosim același traseu si de aici ne lăsam in dreapta pe traseul ce coboară la Cabana Cuca, marcat cu banda albastra si triunghi galben. Il știm bine, l-am urcat de vreo câteva ori si nu prea ii acordam mare atenție. Ne pravalim cu viteza pentru ca noaptea sta sa cada peste noi. Intram in padure, scoatem lanternele si chinuim genunchii pe panta abrupta pana la Cuca. Când am ajuns la cabana credeam ca am scăpat, ca nu vom avea decât un drum de piatra pe care trebuie sa mergem o ora. Dar pe jos era sticla si alunecăm la orice pas, având ocazia de câteva ori sa cad. Incheiem tura cu bine si plecam spre Dragoslavele unde aveam cazarea pentru a ne recupera.