View more photos

     Anul acesta Fagarasul a fost scump la vedere, fie din cauza stării zăpezii, fie a ploilor prezente mai mereu in acest areal, asa ca era momentul sa-i batem potecile. Dupa câteva zile ploioase, avea sa fie o mică fereastra de vreme buna, însă nu excelenta. Tot apărea o ploicica dupa amiaza. Țintele noastre pentru aceasta tura erau Vârfurile Dara si Hartopul prin Valea Sâmbetei. Le cucerisem si anul trecut, dar prin Valea Urlea. Ne îndreptam spre Stațiunea Sambata de Sus si ajungem târziu, undeva la ora 19:00. Nu ne-am grăbit, pentru ca toată dupa amiaza a fost una ploioasa si nu aveam plăcerea de a urca in condițiile alea. Urcam cu masina pana la bariera si de aici o luam pe poteca pe care siroia apa din toate directiile. Fusese o zi cu precipitatii abundente din ce se vedea si din spusele unor drumeti. Traseul este ușor, are un timp de 1 ora si 30 minute, însă noi il devoram mai repede. Cabana o știm din anii trecuți, este neschimbata, veche, cu un iz greoi in care vii doar de nevoie. Ne petrecem timpul la masa sau in jurul cabanei admirând stele de pe cer. In jur de ora 23:00 ne retragem la somn, intenționăm sa plecam cat mai devreme a doua zi. 
     Zis si facut, ne trezim devreme si, fara a mai lua micul dejun, o luam din loc spre crestele semețe ale Masivului Fagaras. Dimineața este superba, cerul este senin, temperatura ideală de drumetie. Totuși, dupa amiaza treaba nu avea sa fie chiar asa buna dupa ce am studiat prognoza meteo. Urcam pe triunghi rosu cu direcția Fereastra Mare a Sâmbetei pana când dam de indicatorul cu punct rosu si triunghi albastru. Primul duce pe Cheia Bandei, iar celalalt pe Piatra Caprei. Ne lăsam in stanga si urmărim cele doua marcaje prin iarba mare si umeda pana in momentul când cele doua se despart. Noi ne ținem de punctul rosu si ne avantam spre Cheia Bandei. Panta ia proporții si din când in când oprim pentru respiro. Priveliștea ne captează deseori atenția, fotografiind valea, Muchia Dragusului sau creasta principala din care ies in evidentă Colțul Balaceni, Vf Slănina si Vârfurile Galasescu.
      Cam trei ore ne iau sa ieșim in creasta cu un mers lejer. Din creasta, misiunea devine si mai usoara, avem de depășit Vf Urlea, Iezerul si Fundu Bandei. In mare parte, traseul merge pe lângă ele, neavând diferențe mari de nivel de urcat si coborât. Ultimul il urcam intr-o usoara panta, din care părăsim creasta principala pentru a ne înscrie pe Muntele Dara. Pe parcurs ne întâlnim cu o turma de oi cu doi caini cuminți si vedem câțiva montaniarzi ce urca pe Valea Bandei pe un traseu nemarcat, o idee buna pe viitor. Traseul pleaca chiar de pe renumita Valea Rea din care cei mai mulți urca pe Vârful Moldoveanu. Așadar, de pe Fundu Bandei facem dreapta si mergem pe sub Vf Dara, hotărați fiind sa urcam întâi pe Hartopul Darei si apoi sa venim pe Dara. Ambele fac parte din topul celor mai înalte varfuri din țara noastră, varfuri de trec peste 2500 m. 13 sunt la număr, dupa altii 14 daca luam in considerare si Capul Morarului. Vremea se schimba ușor, ușor si nu mai avem parte de atât soare. Nori pufoși invadează văile nordice si se ridica spre creasta. Ne așteptam la asa ceva. Când ajungem noi pe varf, ei se instalau confortabil peste tot in jur si nu mai vedem mare lucru. Din când in mai apare câte o fereastra.
      Ne odihnim putin pe Hartopul Darei (2506 m) si ne îndreptam spre Dara (2500 m) pe o culme domoala marcată cu punct albastru in unele locuri. Nu zăbovim mult, ploaia care ne ameninta dupa amiaza era principalul motiv. Ne întoarcem pe același traseu pana intr-un punct si continuam pana in Fereastra Mare printr-o ceata densa si rece. Pășeam apăsat pentru ca nu vedeam nimic in jur. Asa ne-a ținut pana am ajuns la stana din Valea Sâmbetei. Totuși, noi eram multumiți ca am scăpat de ploaia ce se anunța la ora 14:00, știindu-se destul de bine istoricul crucilor aflate in creasta Făgărașului, unele din ele din cauza fulgerelor. Traseul era un adevărat furnicar, care urcau, care coborau, tocmai suntem in plin sezon turistic, iar mulți au renunțat la ieșirile in afara tării, la fel s-a întâmplat si in cazul nostru.
     Ajunși la stana din vale, dupa 2 ore de ceata densa, ne mai rămâne de parcurs un traseu ușor pana la cabana. Aici luam o pauza de masa si pe la 17:15 ne lăsam spre masina pe același traseu din ziua precedenta. Aveam o zi de rezerva, dar am preferat sa plecam acasa pentru ca mai aveam destul timp la dispozitie.