Download file: Sambata - Moldoveanu - Podragu - Portita Arpasului - Balea.gpx

Complex Sambata – Cabana Valea Sambetei 2 ore

    Din nou in Fagaras si din nou pe Moldoveanu. La nici o luna de la ultima aventura in Masivul Fagaraș pe cel mai înalt varf din România, ne întoarcem sa-i batem potecile. Plecam din Sambata, intr-o zi de duminica, la capătul unui weekend aglomerat pe care noi tocmai vream sa-l evitam. Cu trenul pana la in Brasov si de acolo un microbuz pana in Sambata de Jos. De aici o luam perpedes pana in Sambata de Sus si avem noroc sa ne ia cineva pana la manăstire. Suntem bine in timp, azi nu vream decât sa ajungem la Cabana Sambata. Traseul este ușor, nu ridica probleme tehnice si cu o pregătite fizica buna il dai gata in 2 ore. Mancam la terasa aflată lângă manăstire si o luam din loc. La inceput, pe un drum forestier colbuit de mașinile ce treceau in viteza pe lângă noi. Unii daca ar putea ar urca cu ea pana pe Moldoveanu. Suntem plini de energie si avansam ușor, totuși, drumul forestier este destul lung, cred ca are vreo 6-7 km. De la capătul lui urcam pe un drum ravenat si traversam raul pe un podeț. Rucsacurile sunt ușoare fata de anul trecut când plecasem cu corturile in spate, acum zburdam. Planuisem sa dormim o noapte la Sambata si una la Podragu, nu luasem nici macar sac de dormit. Vremea avea sa fie aliatul nostru in tura asta, doar soare cu ceva nori. La cabana ajungem devreme si nu era asa cum ma așteptam, adică aglomerat. La cate masini erau jos credeam ca va fi ocupata. Zona era mai degrabă populata de corturi decât in cabana, in jur de 10 persoane se cazase in ea. Cabana este modesta, la fel ca majoritatea cabanelor de la noi din țara. Trecuta de timp, rece si cu un miros greoi in care spre dimineața parca te sufoci. Am ajuns pe la 18:00 si pana seara pierdem timpul pe lângă cabana, in mare parte cu pozele. 

Cabana Valea Sambetei – Fereastra Mica – Varful Moldoveanu – Cabana Podragu 11 ore

    Dupa o noapte rece in cabana, o luam din loc pe la ora 08:00 si ceva. Daca anul trecut am mers prin Fereastra Mare, acum am schimbat ruta. Ne îndreptam spre Fereastra Mică a Sâmbetei, traseu marcat cu triunghi galben. Pe harti, traseul este comun cu cel ce duce la Lacul Vistisoara si apoi urca in sus pe firul apei, inscriindu-se pe un valcel in stanga. Dar eu tin minte ca anul trecut văzusem un indicator ceva mai sus din traseul ce urca in Fereastra Mare. Nu eram totuși singur si mergem pe traseul vechi. Aveam un track GPS si prezenta mai multa încredere. Dupa 15 minute de mers, ne despărțim de triunghi rosu si mergem putin pe punct albastru in dreapta, însă triunghiul galben nu il vedeam. Arunc un ochi pe track si trecem peste firul apei, iar dupa vreo zece minute de mers găsim si marcajul sters, greu vizibil. Poteca este slab conturata, dar pe parcurs găsim din ce in ce mai des marcajul. Pe o poteca inierbata, ușor accidentata, ne lăsam in stanga, apropiindu-ne de jnepenis. Zăream de jos un indicator, deci direcția era buna. Zona este abrupta si nerecomandata pe vreme rea sau iarna. Fara un track te poți rătăci repede. Caldura devine apăsătoare, solicitându-ne bine. Când ajungem la ultimul prag, marcajul apare mai des si pare vopsit de curând. Cred ca ceea ce văzusem eu anul trecut era plauzibil. S-a renunțat la traseul vechi si poți intra pe Fereastra Mică din triunghi rosu ceva mai sus. Ne așteaptă cea mai grea porțiune, ieșirea in creasta. Nu este chiar un horn, însă zona se îngustează, iar panta ia proporții si mai mari. Grohotisul instabil fuge ușor de sub picioare, asa ca trebue atenție mare. Ieșiți in creasta dupa 2 ore, suntem bine in timp. Luam o pauza lângă refugiu. De aici ne înscriem pe creasta spre Moldoveanu. Prin Fereastra Mică scăpam de Vârful Slănina, dar avem inca 4 varfuri de urcat si coborât, Galasescu Mic, Galasescu Mare, Galbenele si Hartopul Ursul, plus urcare pe Vistea care este cea mai grea. Inainte de a pleca, cobor câțiva zeci de metri sa umplu sticlele cu apa si o luam din loc. Incepem sa întâlnim turiști, in mare parte străini. Dupa ce urcăm pe primul varf, priveliștea devine din ce in ce mai spectaculoasa. Toate vârfurile ce trebuie urcate stau aliniate gata sa fie cucerite. Cerul senin începe sa piardă teren in fata norilor, razele soarele fiind obturate. Nu este chiar rau, pentru ca mersul prin arșița soarelui te secătuiește repede de puteri si ai nevoie de apa. Rând pe rând trecem de toate cele 4 varfuri si coboram in Portița Vistei, unde luam o noua pauza de masa pentru a avea putere spre ultima reduta, urcarea pe Vârful Vistea Mare. Un grup o ia din loc si inainte de a pleca intram un refugiu sa vedem cum se prezintă. Găsim un telefon si ne dam seama ca este a celor ce au plecat. Il luam cu noi, știind ca ii vom ajunge din urma. Cobor ceva pana dau de apa, izvorul abia curgea si cu greu am umplut doua sticle. Reintram în circuit, norii devin insistenți si părea sa am același ghinion ca tura trecută. Cand ajungeam pe Moldoveanu, venea ceata. Se crease un efect de sera, chiar daca erau nori, caldura era sufocanta. Aproape de Vistea predam telefonul posesorului si ne vedem de drum. Furnicarul de pe varf continua sa fie la fel de mare, desi trecuse weekendul. Aștepți pe varf sa iti vina rândul daca vrei sa faci o poza. Nu eram asa de interesat, pentru ca mai fusesem de vreo 5 ori pe el. Luam o pauza lunga, căutând sau așteptând o perioada buna de poze. Unii veneau, altii plecau, fiecare cu traseul lui. Ne retragem si noi, continuând pe creasta pana in Saua Podragu. Norii ne invaluie complet, mare lucru nu vedem de aici încolo. Acum o luna alergam pe aici, însă acum o lăsasem mai moale. Urmează un traseu cu aceeași configurație, adică cu urcări pe varfuri si coborâri succesive. Oricum eram bine in timp si nu ne grăbeam. Ucisoara, Ucea, Corabia, Podu Giurgiului,Tarata le driblam cu ușurintă si iată-ne in Saua Podragului, de unde ne lăsam spre cabana. Pe primul prag multi străini campau la cort, o comunitate destul de mare. Speram sa avem noroc si sa găsim loc la cabana, ca nici aici nu rezervasem locuri. In jur de 19:00 suntem la cabana, adică dupa 11 ore plecați de la Sambata. Un timp bun, ținând cont ca am facut trei pauze de 40 de minute. Gasim loc in cabana, dar la limita. Intr-o camera cu vreo 20 de suflete primesc un pat tare de parca dormi direct pe scandura. Noaptea este la fel de chinutita din cauza aerului greu si a patului tare.

Cabana Podragu – Saua dintre Lacuri – Strunga Podragelului – Portita Apasului – Balea Lac 6 ore

      Dimineata nu ne grabim cu plecarea, abia pe la 8 si ceva o luam din loc. Urcam spre Saua dintre Lacuri printre turma de oi intinsa pe culme. Ne indreptam spre Balea, prin Caldarea Podragelului, pe traseul marcat cu cruce albastra. Avem cateva urcari si coborari pronuntate pana a ajunge la destinatie. Ajunsi in sa, luam o pauza de masa, nu mancasem nimic la cabana. Dupa ce am urcat, trebuia sa coboram iar in vale si iar sa urcam. Traseul are o diferenta mare nivel, poate mai mare decat daca ai merge pe creasta. Ne lasam in valea spectaculoasa marginita in partea superioara de Varfurile Podragu si Arpasu Mare. Tot aici, in vale, gasim si Lacul Podragel, lac ce are o forma asemanatoare Lacului Bucura, insa este ceva mai mic. Din Caldarea Podragelului ne indreptam spre Caldarea Vartopului prin Strunga Podragelului. Inca o urcare accentuata si trebuie sa urmam aceeasi configuratie. Caldarea este ceva mai intinsa si nu la fel de spectaculoasa ca cea de dinainte. Avem totusi metri buni de coborat, de urcat in Portita Fruntii pentru a ajunge in Caldarea Pietroasa si in Fereastra Zmeilor. Din Portita Fruntii traseul este ceva mai lejer, nu mai coboara asa de mult si avem o misiune usoara pana in Portita Arpasului. Gasim inca o portiune destul de mare de zapada pe care o depasim cu atentie. Cronometrul ajungea undeva la trei ore in Fereastra Zmeilor, cu vreo jumatate de ora mai putin decat timpul dat de indicatoare. O scurta pauza de apa si continuam spre tinta noastra finala. Cam 2 ore ar mai fi de aici pana la Balea. Traseul este circulat in ambele sensuri, este mijloc de august, vreme buna si este normal. Coboram usor cateva zeci de metri si mergem pe curba de nivel de sub creasta Vartopel – Arpasel. Urmeaza pe final o panta accentuata pentru a trece din Caldarea Fundu Caprei in Caldarea Mioarelor. Urcarea culmineaza cu un punct de belvedere din care ai o priveliste superba. Doar 5 minute de pauza si continuam spre Lacul Capra. Traseul nostru se apropie de final. Coborarea la Balea era ultima provocare. Lacul Capra este un loc ideal de corturi, ceea ce si gasim in preajma lui. Cine vrea sa scape de haosul de la Balea, vine aici. Genunchii incep sa se revolte si nu mai au aceeasi mobilitate, dupa trei zile de mers, betele imi sunt de mare ajutor. La Balea era cum anticipam, galagie si aglomeratie mare. Nu avem incotro, trebuia sa suportam pana mancam si bem ceva. O ora dureaza chinul si urcam in telecabina, coborand spre Balea Cascada. De aici dupa cateva sute de metri ne ia cineva pana in Cartisoara, unde gasim o pensiune pentru inca o noaptea. Dupa o baie calda si un pat in parametri normali, parca mai merge sa te odihnesti. Nu sunt pretentios, dar unele cabane de la noi din tara sunt depasite de timp, parca este mai buna varianta la cort.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---