Download file: Balea_-_Saua_Netedu_-_Buteanu_-_Iezerul_-_Paltinul_001.gpx

      Varful Vanatoarea lui Buteanu este unul dintre varfurile cele mai inalte din Romania, avand o altitudine de 2507 m. La egalitate cu Varful Omu din Bucegi, ocupa locul 8 in topul celor 13 varfuri ce depasesc 2500 m. L-am facut de vreo cateva ori, o data si pe timp de iarna, si de fiecare data pe traseele clasice marcate. Acum aveam de gand sa-l abordam de pe un traseu nemarcat din partea nordica, mai exact de pe Muchia Buteanu. Cotata cu 1A, aceasta muchie impresioneaza prin proemineta sa, una din marile provocari fiind Turnul Plecat. Dar nu numai, pentru ca pe portiunea dintre Saua Netedu si Vanatoarea lui Buteanu suntem primiti de o custura ingusta pe care trebuie sa pasesti cu mare atentie. Un pas gresit te poate trimite in abis, in special in partea estica, in Valea Arpaselului, unde diferenta de nivel este considerabila. 
      Asadar, odata ajunsi in haosul de la Balea Lac, ne echipam si pornim in misiune. O misiune scurta dar palpitanta. Initial, aveam de gand sa urcam de la Balea Cascada, insa vremea nu era excelenta si orele mai bune de soare vream sa le prindem pe Muchia Buteanu. Imediat cum pornim de la Lacul Balea, nu urcam pe traseul clasic ce duce in Saua Caprei, ci ne lasam in stanga, avand pe pietre doua marcaje, banda albastra si punct albastru. Poteca este bine evidentiata si o devoram repede la ce conditie fizica avem. Doar umezeala de pe traseu ne mai tine din mers, fiind atenti sa nu alunecam. La un moment dat, marcajul punct albastru ne paraseste, luand calea Vaii Vaiuga. Noi urcam in zig-zag pana in iesim in Saua Netedu. O plimbare de 40 de minute care abia ne-a deschis apetitul.
      De aici avem de facut lucruri mai serioase. Daca la inceput ceata acaparase tot peisajul, cand am iesit in creasta ne mai da sperante ca nu vom orbecai tot traseul fara sa vedem ceva in jurul nostru. Facem uz de casca si ii dam bataie la deal. La inceput prietenoasa, pe parcurs dificultatea creste iar noi luam la rand fiecare stanca. Nu ocolim nimic, ne plac provocarile si cocotam tot ce prindem. Oprim des pentru poze si facem cu randul. O ia cand unul, cand altul inainte. Luasem la noi si o coarda, anouri si carabe, dar am considerata ca nu e nevoie. Stanca era uscata si aveam prize bune. Cum spuneam la inceput, cel mai important punct este Turnul Plecat, care iesea des din nori si parea un colos caruia i-ai putea face cu greu fata. Dar, pe masura ce te apropii, iti dai seama ca traseul este in aceeasi nota ca si pana acum. Gasim si niste pitoane vechi, vreo doua cred. Ne miscam cu talent si urcam turnul fara probleme, nu inainte de a cobori intr-o mica sa. In multe locuri creasta se poate ocoli pe partea vestica inierbata. Noua nu ne placea pe acolo, venisem  sa mergem doar pe muchie. Cand mergi direct pe ea nici nu iti mai dai seama in cate locuri ai putea-o ocoli, noi ne concentram doar pe ea. Citind si alte descrieri iti dai seama ca fiecare are o viziune diferita asupra traseului, unii o fac sa para difcila, altii mai usoara. Probabil, fiecare o descrie in functie de pregatirea fizica si tehnica pe care o are. Pot spune ca, avand multe trasee la activ, mai ales pe nemarcate, creasta nu a pus probleme in niciun punct. Cu siguranta, daca ar fi fost umed, am fi facut uz de materiale tehnice. De asta le si luasem cu noi, dupa amiaza se aratau ceva sanse de ploaie. Dupa turn ne lasam usor intr-o alta sa si urmeaza ultima reduta spre varf. La fel, continuam direct fara a folosi partea estica inierbata, care este o varianta de ocolire in caz ca nu vrem sa ne cocotam pe stanci.
      O devoram intr-o ora si jumatate, chiar mai putin. Pe varf stam mult timp, ne relaxam, stiind ca avem mult timp la dispozitie. Ceata pune stapanire din nou pe munte si nu ne mai lasa sa vedem nimic pe toata durata traseului, cu exceptia unei mici ferestre spre Lacul Capra. 
      Descindem spre Saua Caprei lejer, tragand parca de timp. Daca mai mereu suntem pe fuga, acum era o tura atipica la ce eram noi obisnuiti sa facem. Din sa urcam pe Iezerul Caprei intr-o panta ceva mai accentuata si apoi mergem pe poteca de creasta pana in Saua Paltinul. Nimic nu se vedea in jur, doar cateva marmote ne atrag atentia la un moment dat. In rest gonim in stilul nostru pentru a intersecta poteca ce urca de la Balea Lac. Ceva mai lejera decat cea care urca pe partea opusa, ea este marcata cu banda albastra si cruce rosie. Sase ore a durat traseul, dar tras de par. Daca am fi urcat in forta, l-am fi dat gata intr-un timp mult mai scurt. De la Balea Lac coboram pana la Conacul Ursului si campam langa, intr-o atmosfera placuta. Incep sa apara si la noi campinguri cu toate utilitatile, in care gasesti o toaleta, dus cu apa calda, magazin, restaurant.