Solitudine – Masivul Ciucas

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada: 07 Noiembrie 2020

Traseu: Babarunca – Poiana Zanoaga – Culmea Bratocei – Saua Tigailor – Poiana Tesla – Saua Tesla – Babarunca

Marcaj: Babarunca – Poiana Zanoaga – Culmea Bratocei , Culmea Bratocei – Saua Tigailor , Saua Tigailor – Poiana Tesla – Saua Tesla , Saua Tesla – Babarunca

Timp de mers: Babarunca – Poiana Zanoaga (1 ora 20 minute) – Culmea Bratocei ( 3 ore 20 minute) – Saua Tigailor (5 ore 30 minute, pauza 1 ora) – Poiana Resla (7 ore, pauza 20 minute) – Babarunca (9 ore)

Echipament: bocanci drumetie, ciorapi – 2 perechi, , pantaloni softshell, bluza de corp – 1, tricou cu maneca scurta – 1, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1.

Scurta descriere: Din localitatea Babarunca ne inscriem imediat pe partea dreapta pe traseul marcat cu triunghi galben. Dupa ce trecem de Cabana Babarunca, acum exclusa din circuitul turistic, intram in scurt timp in padure si mergem pe un drum forestier pe alocuri noroios. Iesim in Poiana Zanoaga dupa 1 ora si 30 minute si mergem prin stanga pe langa marginea padurii pana intram din nou in ea, facand usor stanga. Urmeaza inca o portiune de traseu printre brazii inalti si desi bucurandu-ne de salbaticia locurilor pana in iesim in golul alpin si, nu departe, in Culma Bratocei. De aici, avem o misune usoara pana in Saua Tigailor pe circulatul traseu ce urca din Pasul Bratocea pana in Varful Ciucas. Din Saua Tigailor ne lasam la vale pe traseul cruce rosie, un traseu putin mai umblat decat cel precedent, dar care nici el nu se bucura de o audienta foarte mare. Iesim la lumina in Poiana Teslei si, dupa un mic ragaz la stana, intram in padure si cand ajungem in Saua Tesla schimbam marcajul, coboram pe banda rosie pentru a iesi de unde am plecat, Babarunca.

Observatii: traseul este mediu ca dificultate, are o distanta considerabila si un timp mare parcurgere; traseul prezinta zone salbatice si probleme de orientare; apa gasim in Poiana Zanoaga, la intrare in padure si in Poiana Tesla, aproape de stana;

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

+−

Total distance: 17.47 km
Max elevation: 1763 m
Min elevation: 896 m
Total climbing: 1385 m
Total descent: -1401 m
Total time: 08:42:38

Download file: Babarunca%20-%20Zănoaga%20-%20Bratocea%20-%20Tesla.gpx

Toamna inca nu se dadea bătută, desi cu o săptămana inainte avusesem parte de ninsoare in cea mai mare parte a zonei montana. Avea sa fie un weekend frumos dupa câteva in care vremea rea se instala mereu Sâmbăta si Duminica. Pentru tura asta alegeam un munte cunoscut, dar un traseu rar căutat de iubitorii muntelui. Asadar, suntem în Ciucas pe traseul Babarunca – Poiana Zănoaga – Culmea Bratocei. Fiind printre singurele trasee marcate pe care nu fusesem, am zis ca e momentul sa il exploram.
Ajunși in micuța localitate Babarunca, ne echipam si o intindem din loc pe drumul forestier ce urca in Cheile Babaruncai. Foarte putin timp mergem pe el, pentru ca imediat ne lăsam in dreapta pe traseul triunghi galben. Trecem in scurt timp de Cabana Babarunca, acum ieșită din circuitul turistic, si intram in padure pe un drum pe alocuri noroios. Iti dai seama imediat ca traseul nu se bucura de o asa mare audiență. Găsim câte un marcaj din când in când si suntem atenți pentru ca pe parcurs dam si de alte drumuri inselatoare. Mersul prin pădurea stacojie era plăcut, mai ales ca aveam parte de o liniște deplina. Vocile noastre se auzeau uneori, fiind singurii musafiri in acest peisaj sublim.
Dupa o ora si douazeci de minute ieșim in Poiana Zănoaga, care nu prea mai e poiana. Puietul de brazi si zada a crescut destul de mare iar pășune nu prea mai avem. Mergem pe mică fasie de lângă padure, pierzând de vreo câteva ori marcajul. Ne afundăm in laricea deasa, dar nu avem sorți de izbânda, făcând cale întoarsă. Cazuse bruma si toții copacii erau plini de apa, asa ca suntem nevoiți sa mergem pe lângă padure pana găsim un marcaj pe un copac. Aici, traseul intra din nou in padure si merge pe un drum larg întunecat de copacii înalți printre care razele soarelui abia străpung scutul format de ramurile lor. Fermecați de aceasta tăcere întunecată, ne îndreptam spre Culmea Bratocei intr-un ultim asalt prin pădurea in care avem si câte o mică belvedere sau o poienița. Timpul trecea ușor, însă noua nu ne pasa prea mult, desi știam ca ziua este scurta si mai aveam destul din traseu.
Ieșim la un moment dat in golul alpin si imediat ne racordăm de mult umblatul traseu de pe Bratocea, marcat cu banda rosie. Un adevărat furnicar. Din ambele sensuri veneau grupuri mari dornici de o aventura de Noiembrie. Parca nu eram in elementul nostru, deoarece in majoritatea turelor din ultimul timp nu prea am întâlnim oameni. Ne tolănim pe iarba uscata timp de o ora pentru a lua masa. Mai ca nu ne dădeam plecați, fiind conștienți ca timpul ne presa si noaptea se instala devreme. Dar câte aventuri nu avem noi pe timp de noapte, la un moment dat nu era tura sa nu mergem noaptea sau ture in care intram pe traseu direct dupa lăsarea întunericului.
Pana in Saua Tigăilor mergem si noi ca toată lumea, pentru ca la coborâre alegem un alt traseu pe care nu întâlnim picior de om. Traseul cu cruce rosie il știam, coborasem de vreo doua ori pe el in urma cu 3 ani. Răgaz de câteva poze si descindem prin pădurea la fel de întunecată si rece. Coboram atenți pe poteca umeda spre Poiana Tesla ce se afla la ceva distanța. Era clar ca vom face uz de frontale, dar vream ca apusul sa ne prindă chiar in poiana, asa ca mărim putin pasul unde dam de loc drept. Ajungem la Piatra Dudului si in scurt timp in poiana. Bruma începe sa cada si sa imbibe iarba deasa. Bocancii inca rezistau dupa ce au încasat mai toată ziua umezeala.
In poiana, luam cina la masa din fata stanei dezmembrată de vânturile ce s-au abătut in zona. Apusul soarelui il prindem chiar aici, desi frig, era ceva de vis sa iei masa in asemenea condiții. Nu aveam o masa calda sau vreun somon la masa, dar un peisaj de poveste pe care nu-l găsești oriunde si oricând. Strângem blidele si ne cufundăm din nou in pădurea întunecată. Acum era necesară si frontala pentru a străpunge bezna dupa asfințitul soarelui. Mergem un timp pe cruce rosie si cu grija sa nu ratam intrarea pe banda rosie pentru a ieși de unde am plecat. Crucea rosie ne scotea la Podul Teslei, la ceva distanța de unde aveam masina.
La primul indicator facem racordul cu traseul de care spuneam si ne lăsam la vale intr-o panta accentuată pe un drum noroios ravenat de apa si de rotile tafurilor. Ajunși la finele traseului, trebuie sa trecem raul care are un debit insemnat. Găsim o buturuga grea si mare pe care sa nu o ia apa si trecem fara probleme pe partea cealaltă. Ajungem mai târziu la masina decât estimasem noi, dar, cum ziceam, nici nu ne-am sinchisit sa mărim pasul.

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.