Trekking in Cindrel
Perioada 24 – 26 Martie 2017
Traseu: Statiunea Paltinis – Saua Munticelu – Saua Batrana – Vf Rozdesti
Echipa: Florin, Catalin, Lavinia, Alexandra
Timp de mers: 8 ore
Echipament: bocanci, ciorapi 3 perechi, parazapezi, pantaloni de corp, suprapantaloni goretex, manusi – 2 perechi, geaca puf, polare – 2, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, coltari, piolet, ochelari de soare, crema de soare, alimente.
Observatii: traseu recomandat iarna celor cu o pregatire fizica buna. In caz de vreme rea prezinta probleme de orientare. In partea superioara nu exista apa.
Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Max elevation: 1945 m
Min elevation: 1479 m
Total climbing: 549 m
Total descent: -95 m
Planificasem de ceva timp o ieșire pe munte la sfarsitul lui martie, însă nu stabilisem destinația. Dupa mai multe consultări, ne decim asupra locului in care vream sa mergem si anume, Munții Cindrel, munti inca neexplorati de noi. Își anunțase prezenta mai mulți, însă pana la urma am fost doar patru. Cu toate detaliile stabilite, plecam spre localitatea Paltinis, cea mai veche stațiune din România, ce datează din 1894 si, pana nu demult, stațiunea aflată la altitudinea cea mai înaltă din țara (1442 m), ulterior luandu-i locul Stațiunea Ranca. Totodata, este locul in care marele filozof Constantin Noica si-a petrecut ultimii ani din viața, înființând aici si o școala. In cazul in care ajungi in Paltinis, activitățile pe care le poți desfășura sunt: schiatul, poți vizita schitul unde este înmormântat marele filozof si Casa Memoriala, sau poți urca pe culmile Masivului Cindrel pentru a admira peisajele încântătoare. Daca primele trei variante nu le-am întreprins, nu ne-a rămas decât ultima si aceea de a cutreiera ținuturile masivului inzapezite pe alocuri.
Plecam dis de dimineața din București pe o vreme frumoasa, accedem pe Valea Oltului, dupa ce trecem de Pitești si Râmnicu-Vâlcea, iar in apropiere de Sibiu intram prin localitățile Cisnădie si Rășinari. Dupa aproape 4 ore suntem in stațiune, la Cabana Orhideea, unde rezervasem doua nopți. Prima varianta la care ne gândisem era Refugiul Canaia, însă nu știam ce va fi sus pe munte. Ajunși la cabana, dupa vreo 10 minute vine si gazda. Dupa o vișinata servita si câteva discuții, ne promite ca ne va duce in niște locuri mai putin cunoscute de turiști. Dupa vreo 1 ora, in care ne-am cazat si am revizuit planul pe durata șederii noastre in Paltinis, plecam sa ne bucuram de prima zi de munte. Gazda ne duce in câteva locuri in care totul este uitat parca de lume si unde unii oameni si-au construit mici căbănuțe pentru a se bucura de liniștea naturii. Aveam o panorama superba a împrejurimilor locului, una dintre ele fiind Depresiunea Cibinului din care face parte orașul Sibiu. Dupa doua ore in care ne-am bucurat de natura, ne întoarcem la cabana, nu inainte de a ne prezenta stațiunea si locul de plecare a traseului de a doua zi. Mai aveam destul timp pana seara si cum echipa nu era completa, am plecat in Sibiu pentru a o aștepta pe Alexandra care venea cu Bla-bla-car. Dupa ce am vizitat centrul orașului, am stat la 2 terase, ne cam plictisisem, pentru ca ajungea tocmai la ora 01:00. Ajungem intr-un târziu la cabana si nu ne mai rămân decât vreo 4 ore de somn.
Ne trezim la 07:00, bem cafeaua, mâncam câte ceva si o luam din loc. Stabilisem sa mergem cat putem, in funcție de ce găsim acolo. Am zis macar sa ajungem in Saua Batrana, nu de alta, dar zapada era prezenta intr-un strat generos si ceilalți aveau ceva timp de când nu mai fusese pe munte. Traseul este ușor, merge pe un drum forestier de la inceput, dupa care iese in creasta, urmărind in mare parte linia matematica. Mergeam lejer, nu ne grăbea nimeni, aveam timp destul, iar daca nu mai puteam, făceam cale întoarsă. Traseul pleaca din Paltinis pe triunghi rosu pana la un moment dat, cand se intersectează cu banda rosie, mai exact in Saua Muncelu, in care se întâlnește si cu traseul marcat cu punct albastru ce duce in Poiana Gaujoara. Aici face joncțiunea cu traseul cruce rosie care are punct de plecare tot din Paltinis, fiind traseul de ocolire a Culmii Batrana pana in Saua Batrana. Pana a ajunge in Saua Muncelu, dam de bifucartia in care marcajul părăsește drumul principal. O luam neinspirat pe marcaj, pentru ca zapada era mare in unele locuri si care putin mai sus se intalneau, dar am zis ca mai scurtăm din traseu. Dupa 2 ore suntem sa. Aici se afla si o cabana ce nu se afla in circuitul turistic. Dupa o scurta pauza, reluam mersul prin padure si prin zapada care era tot mai mare. Ne întâlnim cu un nene care era un bun cunoscător al masivului, schimband câteva vorbe. Pe traseu aveam sa ne mai întâlnim, când o luam noi inainte, când el. Dupa inca 1 ora si 20 minute ieșim in golul alpin, de unde zapada începe sa devină o problema. Era moale de te afundai vreo 50-60 cm, plus ca umezeala era si ea o problema. Continuam asa pe traseul care alterna ba pe zapada mare si umeda, ba pe iarba plină de apa. Trecem de ținta noastră care o stabilisem la inceput, Saua Batrana si, dupa o pauza de poze si de ronțăit niste biscuiți, mergem către următoarea ținta – Vf Rozdesti. Vremea era neașteptat de buna, pe Meteoblue nu dădeau mai mult de 3 ore de soare. Dar nu asta ne îngrijora cel mai mult, ci umezeala. Ne gândeam sa nu mai continuam, pentru ca nu era nicio plăcere sa mergi in condițiile astea, plus ca bocancii lor nu mai țineau atât de bine la apa. Dupa o pauza mai lunga de masa in apropierea Vf Rozdesti, ne întoarcem pe aceleasi traseu. La coborâre mergeam relaxați, mai aveam vreo 5 ore pana se innopta. Zapada era tot mai moale, asa ca ocolim si noi pe unde vedeam smocuri de iarba, dar nu tot timpul aveai norocul asta. Dupa Saua Batrana ne întâlnim cu un grup mare, care din ce înțelesesem de la omul pe care il întâlnisem la urcare, rezervase toate locurile de la refugiu. Din ce mi-a zis, refugiul se prezintă in condiții bune, fiind tot mai aproape sa devină cabana. Gazda ne propusese si noua sa dormim o seara acolo, dar știam ca duminica vremea nu va fi prielnică pentru o drumetie. Asa a si fost.
In scurt timp intram in padure, dupa un mic incident in care am intrat cu piciorul de nu-l mai puteam scoate. La întoarcere am acordat mai multa atenție peisajelor din jur, obiectiv precum Făgărașul nu are cum sa te lase indiferent. Probabil de pe cel mai înalt varf, Cindrel 2244 m, priveliștea ar fi fost mult mai impresionanta, dar muntele rămâne acolo si vom reveni cel mai probabil. Ajungem in Paltinis devreme, cred ca inainte de 17:00, nici nu m-am uitat la ceas. Gândul nostru era la grătarul pe care il aveam promis pe seara. De un an de zile nu mai făcusem unul. Pana seara a fost relax total, bucurându-ne de priveliștea de care aveai parte din fata cabanei, de aerul curat de munte si, de ce nu, de un pahar de vin. Frigul era din ce in ce mai pătrunzător, prevestind ce avea sa vina in ziua următoare.
Ne trezim pe la 8:00 si tocmai ce începuse sa ningă, in 30 minute zapada se asternuse intr-un strat consistent, asa ca, in scurt timp, ne pregătim sa plecam. Ma gândeam la cei care s-au dus la Refugiu Canaia, cum se vor întoarce pe asa vreme, dându-ne seama ca am luat o decizie înțeleapta de a nu înnopta acolo. In nicio ora plecam spre Sibiu. Dupa ce luam masa, plecam spre București, dar pe valea Oltului ne gandim ca am putea intra putin in Masivul Cozia. Coboram lângă Mănăstirea Turnu, realizând ca nu este cazul sa facem un traseu. Vantul bătea cu putere, fiind destul de enervant. Plecam spre casele noastre dupa o tura lejera si experienta frumoasa in Muntii Cindrel, un munte usor pentru drumeti, cu culmi domoale accesibile, in mare parte, in orice perioada a anului.
Am explorat ținuturi noi si am cunoscut oameni la care îmi face plăcere sa mai revin, asa ca va recomand aceasta cabana in cazul in care alegeți sa înnoptati in localitatea Paltinis.
Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.