Download file: Motel - Dobraia - Arjana - Dobraia - Motel.gpx

        Plecam vineri, pe la ora 10:00, spre Orşova cu gândul de a explora Munții Cernei, mai exact pentru a urca pe Vârful Arjana. Facem câteva ore buna pana acolo, mai ales ca oprim in drum si la un restaurant. Pana seara nu mai putem face mare lucru si nu avem decât sa ne plimbam putin prin oraș.
           A doua zi ne trezim la prima ora cu o mare sete de munte si ne îndreptam spre Herculane. De la Herculane mergem inca vreo 10 km si in apropierea Motelului Dumbrava oprim pentru a accede pe traseul planificat astazi. Ne echipam in scurt timp si intram pe traseul marcat cu punct galben, rosu, albastru. Trecem raul pe un pod metalic șubred si urmărim poteca bine conturata pe frunzele si crengile ce trosneau sub pasii nostri. Momentan suntem intr-un peisaj uscat, asemanator lunii noiembrie, verdele abia la altitudini joasa dadea sa coloreze peisajul. Temperatura scăzuse simtitor fata de ziua precedenta, dar era ideală pentru a urca si, pe masura ce ne incalzim, renuntam la articolele vestimentare groase.
      Indata ieșim intr-o poiana, unde luam micul dejun pe un vant taios. Traseul este ușor deocamdată, șerpuiește prin padure pana ajungem la primele case. Câteva case răsfirate formeaza satul Dobraia, un loc uitat de lume, fara lumina curenta, salvarea lor fiind panourile solare. Niste caini artagosi se năpustesc asupra noastră, pastrand o distanța sigura pentru nu a avea surprize. Dam si de un izvor de apa, loc in care ne completam proviziile. De aici mai avem putin pana a ajunge la bisericuța si  școala primara a satului. Sunt singurele locuri in care se pot aduna cei cativa oameni ai satului. Aici traseele se despart. Cel pe punct rosu urca prin stanga vârfului Arjana, iar cel punct galben prin dreapta lui, via Saua Prislop. Alegem prima varianta, pe un drum forestier mocirlos ocolim distanța lunga pentru a ne înscrie pe culme. Din când in când mai vedem câte o gospodărie aruncată pe culme intr-un peisaj pitoresc. Timpul aici parca a rămas in loc, este o liniște deplina. Trecem de Poiana Lunga, de unde incepem sa vedem porțiuni pârjolite de foc. Nu stiu daca sunt arderi intentionate, din cauza caldurii din lunile de vara sau a fulgerelor. Pana pe varf găsim des astfel de porțiuni mistuite de foc.
        Ajungem la un moment dat la intersecția cu banda rosie, din care viram la dreapta dupa o scurta pauza de hidratare. Ne înscriem pe culme pe o panta din ce in ce mai agasanta. Pana aici traseul a fost lejer, însă situația se complica. Pietrele instabile, panta accentuată ne încetinește ritmul. Ajungem la un punct de belverdere in care luam din nou o pauza. Timpul se scurgea repede si ne ducem deja in 5 ore. Urcam pe vârful Biliana din care creasta ia aspectul Crestei PIetrei Craiului. Desi avem doar 1400 m, terenul este destul de dificil, porțiuni cărora trebuie sa le acordam o atenție sporită. In unele zone, daca ar fi fost zapada, lucrurile nu ar fi fost ușoare. Ne plac astfel de pasaje si ne cățăram cu ușurintă pe ele pana ieșim pe Vf Zascol. Urmează o porțiune usoara pana pe varf pe o fasie relativ dreapta. Vremea continua sa fie morocănoasă, cu mici perioade senine, însă nici pe departe cum a fost ieri. Dupa 15:00 avea sa fie si mai rau.
        Stam vreo 30 minute pe varf, in care mancam, si facem cale întoarsă pana la un moment dat, când cotim stanga. Ne lăsam spre Saua Prislop cu gandul de a merge in circuit pana ajungem la manăstire, acolo unde ziceam ca se despart cele doua trasee. Găsim o porțiune de zapada prin padure pana in sa pe care pasim cu atentie pentru a nu o lua la vale. Fara a mai sta deloc, ne continuam aventura, virând la dreapta pe punct galben. Traseul banda rosie continua spre vârful cel mai înalt din acest masiv, Vf Dobrii si, totodată, se leagă de Masivele Godeanu si Tarcu. Traseul când intra, când iese din padure pe o poteca usoara fara a implica mare efort. Avem ceva distanța de mers, știam însă in ce ne angasesem si ii dam in continuare talpa.
    La manastire relaxam pentru cateva minute picioarele pe bancutele aflate langa biserica, de unde descindem spre masina pe acelasi traseu pe care am urcat. Ne întâlnim cu o femeie de-a locului, schimbând cateva vorbe. Nu aveam timp sa stam mai mult pentru ca noaptea bătea la usa. Nu scăpam nici acum de câinii galagiosi care ne latră cat trecem pe lângă cele doua case aflate lângă poteca. Seara se lasa ușor când ne apropiem de masina, picioarele isi pierduse din mobilitate dupa cei 20 kilometri parcursi astazi si dupa o pauza de luna, iar timpul de mers trecea de 9 ore. Ne incadrasem perfect in timp si abia așteptam sa ajungem la cazare. 
        A treia zi se anunța una ploioasa, asa ca planul nostru se schimba. Aveam de gând sa bifam unul dintre cele trei obiective Cascada Cociului, Cascada Vanturatoarea sau Cheile Tasnei. Din păcate nu s-a materializat si suntem nevoiți sa o intindem spre casa. 

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---