Download file: Sinaia_-_Piciorul_Pietrei_Arse_-_Jepii_Mari_-_Busteni.gpx

    O zi cu vreme buna se întrezărea dupa multe cu ploaie, asa ca dau o fuga pe munte. Acțiunea avea sa aibă loc in Bucegi pentru a nu știu cata oară. Sa tot fie vreo 13-14 ani de când nu am fost la Castelul Peleș, prin urmare debarc in Sinaia si o iau la pas spre el. Intru întâi in parc, unde se afla Casinoul Sinaia, apoi iau viteza spre castel. Soarele ardea intens inca de la primele ore, caldura lovindu-ma chiar de când am coborât din tren. De cele mai multe ori când ajungi aici este mai rece, însă acum era la fel de cald.
    Ajung întâi la Castelul Peleș, fac niște poze si plec mai departe spre Pelișor. Nu era timp pentru o vizita mai amănunțită pe care o făcusem in urma cu ceva timp. Nici la Pelisor nu zăbovesc mult, pentru ca incep sa vina din ce in ce mai mulți cu autocarele. Îmi iau avânt pe străzile in lucru pana intru pe poteca regală. De aici liniște deplina. Nu mai întâlnesc pe nimeni pe traseu. Virez când la stanga, când la dreapta pe poteca pietruita fara a sta pe ganduri. Când aproape sa ies in Poiana Stanei, dau e un izvor din care îmi completez resursele iar la masa de lângă padure mananc.
   Îmi schimb încălțările si pornesc in același ritm. Ma duc racheta. Sunt intr-o forma buna si nu am nici greutate in spate. Din când in când îmi fac simțită prezenta cu fluierul, pentru ca prin zona frecventează ursul. Poteca este evidenta, usoara si iau altitudine in scurt timp. Pana ies din padure fac putin timp. Fiind bine in timp, aici, la o masa cu băncuțe, îmi permit luxul de a lua o pauza mai lunga. Chiar de o scurta sesiune de bronzat. Ziua era superba, plaiul era plin de flori înmiresmate iar păsările isi susțineau concertele lor. Stau aproape jumătate de ora, chiar era plăcută șederea.
    Ma echipez din nou si o întind pe Piciorul Pietrei Arse prin iarba verde presărată cu multe flori colorate. Opresc frecvent pentru poze. Odată cu urcarea, peisajul se deschide si mai mult captându-mi des atenția. Ma apropii de platou si fac stanga spre Furnica. Nu prea vad peisaje interesante si ma asez pe o piatra pentru a ingurgita a doua masa. Am facut vreo 3 ore si 30 minute pana aici, in care au intrat vizita la castele si pauzele lungi ce însumau aproape o ora. Nu mai urc pe Furnica, ci fac cale întoarsă spre Piatra Arsa. Trec pe lângă cabana si ma îndrept spre Cantonul Jepilor pentru a cobori pe Jepii Mari. Un traseu la fel de cunoscut si poate ceva mai accidentat, fiind prevazut cu lanțuri in unele locuri. Pe drum am compania altor drumeti cu care povestim despre turele noastre anterioare sau despre cele planificate. Timpul trece mai ușor parca si nu iti dai seama când ajungi jos. Spre finele traseului începe o ploicica ce ne obliga se scoatem gecile de ploaie. Ne alarmăm degeaba, ea se oprește curând. Ajunși in Busteni, ne luan la revedere si plecam spre casa.