Furia naturii din Muntii Baiului
Perioada: 17 Ianuarie 2021
Traseu: Popasul Uriasilor – Vf Cazacu – Vf Baiutu – Vf Baiul Mic – Culmea Zamora – Poiana Tapului
Marcaj: Popasul Uriasilor – Cazacu nemarcat, Cazacu – Baiul Mic 
, Baiutu – Culmea Zamora – Busteni 
Timp de mers: 7 ore
Echipament: bocanci de iarna, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi – 3, cagula, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, coltari, bete trekking, termos ceai, termos mancare.
Scurta descriere: De la Popasul Uriasilor ne inscriem pe creasta matematica si mergem spre Varful Cazacu trecand peste Varfurile Urechea si Cazacu. De pe Cazacu facem cale intoarsa cativa zeci de metri si ne racordam de culmea Baiului ce urcca spre un nou obiectiv, Varful Baiutul. Printr-o ceata densa si zapada mare incercam tot timpul sa tinem linia crestei si nu traseul de vara. La fel si dupa ce am trecut de el, inercam sa ne ghidam cat mai bine spre urmatoarea tinta, Varful Baiul Mic. Ajunsi aici, facem cale intoarsa pe acelasi traseu din cauza unui cumul de factori: ora tarzie, zapada mare, ceata, frigul. Din Vf Baiutul ne lasam pe Culmea Zamora echipati in picioare cu coltari pentru a nu aluneca pe gheata acoperita de un strat inselator de zapada. La Stana Zamora luam o pauza de masa si ne continuam traseul pe drumul larg batut de atv-uri sau tractoare.
Observatii: traseul este mediu ca dificultate pentru cei cu o conditie fizica buna si cu experienta pe timp de iarna; pot fi probleme de orientare, pot fi cantitati mari de zapada ce ingreuneaza mersul; dupa ninsori recente cazute din abundenta se recomanda creasta matematica si nu traseul de vara;
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Max elevation: 1756 m
Min elevation: 935 m
Total climbing: 436 m
Total descent: -1025 m
Total time: 03:04:29
White out-ul, gerul cumplit, viscolul si stratul de zapada generos au fost picanteriile turei din Masivul Baiului. White out-ul se definește ca fiind acel fenomen in care un cumul de factori precum zapada cazuta in cantități mari, ceata, viscolul fac imposibila orientarea din cauza lipsei punctelor de reper. Este specific zonelor in care relieful este mai domol, in care vârfurile, proeminentele seamănă intre ele, făcând imposibila orientarea. Poate fi întâlnită in toate formele de relief, iar la munte, cu precădere, in zonele de gol alpin, cum ar fi platoul Bucegi, Masivul Baiului, Munti Iezer, in general in munții cu zone aplatizate in care cu greu putem distinge vârfurile, seile sau alte puncte de interes. Adeseori, acest fenomen, poate duce in primul rând la rătăciri, care atrag dupa sine si epuizarea fizica, riscul de a ajunge in zone expuse, de intra in zone cu un strat mare de zapada din care cu greu putem ieși, de intra in hiportermie din cauza expunerii la vant si ger. In cazul nostru, white out-ul a venit la pachet cu temperaturi de -23 de grade, zapada in strat mare, viscol, făcând dintr-un traseu ușor o munca dificila. Dar experiența, pregătirea fizica si echipamentul au facut diferența, descurcându-ne onorabil in acest mic infern.
Așadar, pornim de la Popasul Uriașilor, dupa ce am luat gondola, si ținem creasta matematica ce duce pe Vârful Cazacu. Nu vedem mare lucru, însă avem norocul de a merge pe o zapada tare, spulberată, înaintând destul de ușor. Ne gândeam ca ar fi fi bine sa ajungem macar pana acolo. Vânzând ca lucrurile decurg bine, speranțele noastre cresc si, dupa ce tragem tare, ne trezim chiar cu crucea in fata noastră neașteptat de repede. Facem putin cale întoarsă si ne ducem spre creasta. Cu greu dibuim culmea, noroc de GPS-ul, si ne aventurăm prin ceata insotita gerul năprasnic ce musca din noi. Dam de troiene mari in unele locuri, dar le depășim ușor si urcam spre Baiutu. Cam asta era si obiectivul meu, ținând cont de condițiile meteo nefavorabile. Totuși, ceilalți vor sa continuam pana pe Baiul Mare sau cat putem. Din când in când norii se mai risipesc si ne mai dau speranțe ca vom avea parte de peisaje ceva mai frumoase. Dar pentru scurt timp, iuresul se deslantuia din nou si orientarea era deficitara. La un moment dat, ne dam seama ca nu am luat-o bine. Ajungem pe o zona in care un strat instabil de zapada se depusese pe unul de gheata. O puteam lua ușor la vale daca nu aveam betele.
Pe măsura ce înaintam, orientarea devine tot mai greoaie, oriunde te uitai părea ca acolo este culmea pe care trebuia sa o luam. Ne întoarcem de vreo doua ori si căutam alta cale. Chiar si asa, avem moralul tare, avem tot ce ne trebuie la noi, adică mancare calda si ceai cald in termosuri, haine groase. Telefonul rezista eroic la asa temperaturi scăzute, Samsung-ul la capitolul asta sta bine, IPhone-ul, desi sta mai bine pe partea de GPS, moare imediat. Oricum, este indicat sa avem la noi o baterie externa si aici recomand brand ul A+, nu m-a trădat niciodată.
Ne îndreptam spre Baiul Mic cu pași mici si ne dam seama ca nu are rost sa mai continuam. Timpul se scurgea cu rapiditate, vantul se întețea, însoțit de reprize de ninsoare. De pe Baiul Mic facem cale întoarsă pe urmele făcute de noi, unele din ele făcându-se nevăzute. Acum aveam dezavantajul ca vantul bătea din fata si, coroborat cu zapada, era nebunie. Sub Baiutu intram intr-o zona minată si ne repliem imediat pe culme. Nu se vedea nici in cer, nici in pământ si ne uitam deseori pe GPS sa urmărim linia crestei, pentru ca din varf sa ne lasăm pe Culmea Zamora. Aici viscolul atinge apogeul, când ne lăsam pe Zamora trebuie sa îndurăm furiosul vant ce dădea senzația de -23 de grade, atât arată termometru. Știm configurația traseului si, pana a ajunge in zona pădurii, avem de înfruntat infernul alb. Cagula mea era sloi de gheata din cauza condensului.
Odată cu coborârea mai scade in intensitate vantul si ceata se mai risipește. Abia așteptam sa ajungem la stana sa mâncam o ciorba si sa bem un ceai cald, pe creasta nu prea ne-am îndurat sa le scoatem. Stana Zamora este bine întremată si se poate sta in condiții bune. Pana in Busteni avem drum bătut de tractorul ce urca la stânele de sub culme. Imbucurător pentru noi ca nu trebuia sa mărșăluim prin zapada mare.
Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.
