Download file: Durau - Panaghia - Cabana Dochia.gpx

    Cum anul 2015 era pe final,  un an plin de drumetii facute atat pe muntii de  la noi in tara Retezat, Fagaras, Bucegi, Piatra Craiului, Piatra Mare, Buila Vanturarita, Cozia, Baiului, cat si in Muntii Italiei – Alpii Graici (Vf Gran Paradiso 4061 m), fiind o premiera pentru mine pentru ca am depasit  limita inaltimilor de la noi,  am hotarat sa-l inchei asa cum l-am inceput, cu o drumetie.
      Eram plecat in orasul in care am copilarit, Vaslui, asa ca cel mai la indemana imi era Masivul Ceahlau. Mai fusesem anul acesta, in luna Februarie, in Ceahlau pe doua trasee ce au punct de plecare localitatea Izvorul Muntelui si urca spre Cabana Dochia, mai exact pe Lutu Rosu si Jgheabu Cu Hotaru. Chiar daca era tot intr-o luna de iarna, acum conditiile erau altele, deoarece atunci zapada era cazuta in cantitati mai mari cu un frig mult mai patrunzator, iar acum vremea semana mai degraba cu o zi de primavara, termometrul ajungând pana la 10 grade C si cu putina zapada dupa 1500 m altitudine. Plec din Vaslui spre Iasi la ora 4 dimineata, cu trenul, pentru a face legatura cu microbuzul ce duce spre Durau, localitate de unde pleca traseul ce-l planificasem: Durau – Cabana Fantanele – Cusma Dorobantului – Panaghia – Cabana Dochia.
       Am ajuns pe la 9.30 in Durau, m-am echipat complet, am trecut pe la centrul de informare, unde am platit taxa de intrare din parcul national si imediat am pornit la drum. Traseul incepe sa urce brusc inca de la inceput prin padure pe o poteca bine conturata pana la Cabana Fantanele. Daca la inceput paream a fi numai eu pe traseu, dupa 20 de minute, in fata, vad primul grup format din 6 calugari de la Biserica Trei Ierarhi din Iasi ce urcau la Schitul de langa Cabana Dochia. Am urcat cu ei pana la Cabana Fantanele, loc unde am luat o pauza pentru o mica gustare. De aici m-am departat de grupul lor si am inceput sa urc fiindca aveam de gand sa cobor in aceeasi zi si, cum ziua este scurta in decembrie, nu avea rost sa mai irosesc timpul. Chiar atunci mai iesea un grup din cabana care au inceput sa urce, insa dupa un timp nu i-am mai vazut, probabil au renuntat. Poteca ce urca de la cabana avea in multe locuri portiuni cu gheata care ma cam incomodau si ma tineau din mers, asa ca nu am mai stat pe ganduri si am scos coltarii. Dupa 30 – 40 minute ma intalnesc cu primul grup ce cobora, care sigur au confundat muntele cu bulevardul, fiind echipati mai degraba pentru o iesire in oras.  La 11.00 ajung la Cusma Dorobantului, de unde privelistea iti captează atenția si scot aparatul pentru poze. Dupa cateva poze facute, plec din loc si imi vad de traseul ce continua prin padure pana la urmatorul obiectiv, La Morminte. Cei de la parc ma informase ca de aici zapada este cazuta in cantitati mai mari si cu multe portiuni de gheata, dar nu imi facem probleme pentru ca aveam coltarii in picioare si inaintam bine. Dupa alte 30 de minute intru in jnepenis, loc din care vad si Stanca Panaghia, ce se afla in apropierea Varfului Toca, al doilea ca inaltime din Ceahlau, semn ca nu mai aveam mult pana la Cabana Dochia. Pe varf nu am urcat si mi-am vazut de drum, după numai 40 de minute fiimd la cabana.
       Aici am luat o pauza de masa dupa vreo 3 ore de mers. Ma batea gandul sa raman peste noapte, dar nu am vrut sa schimb programul, asa ca, dupa ce am servit o ciorba si o cafea, am plecat. In aproprierea varfului Toaca m-am intalnit cu grupul de calugari cu care urcasem pana la Fantanele, ei inaintand mult mai greu. Coboarea era usoara, avand siguranta coltarilor pe zapada inghetata si intr-o ora ajungeam la punctul de interes La Morminte, loc in care am renuntat la ei. Cobor rapid spre Cabana Fantanele, pe drum intalnind multa lume care urca la Dochia si vreau sa innopteze acolo.
       La Fantanele am ajuns pe la 15.30, încadrându-ma perfect in timp. Privelistea e de vis aici, loc de unde poti admira împrejurimile si unde poti lua o gustare la mesele aflate langa cabana sau pe iarba neobisnuit de verde in luna lui decembrie. De aici a venit si relaxarea, pentru ca aveam destul timp sa cobor pe lumina pana in Durau. La ora 16:30 las cabana in urma si cobor usor ultima portiune de padure pana in Durau, satisfacut de drumetia facuta ce mi-a adus un plus de relaxare psihica pentru sfarsitul de an care tocmai se incheia.
        Ajung pe lumina in localitate si nu imi ramane decat sa caut o carciuma unde sa mănânc ceva pana la sosirea microbuzului ce ma ducea pana in Iasi.