Perioada: 09 – 10 Octombrie 2024

Traseu: Izvorul Muntelui – Lutul Rosu – Detunatele – Cabana Dochia – Toaca – Cabana Dochia – Piatra Lata din Ghideon – Poiana Maicilor – Izvorul Muntelui

Marcaj: Izvorul Muntelui – Lutul Rosu – Cabana Dochia Cabana Dochia – Varful Toaca Cabana Dochia – Piatra Lata – Poiana Maicilor – Izvorul Muntelui

Timp de mers: ziua 1 – 3 ore, ziua 2 – 3 ore

Innoptare: Cabana Dochia, pret 150 lei cu mic dejun inclus 

Echipament: pantofi sport, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking.

Observatii: Traseul este mediu ca dificultate si pe alocuri prezinta panta accentuata. Pe traseul Poiana Maicilor putem gasi doboraturi de copaci. Apa de izvor gasim langa Cabana Dochia.

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

   Dornic fiind sa prind un apus si un rasarit pe masura celui din Ciucas, plec spre Masivul Ceahlau. Unde poti prinde astfel de momente daca nu la Cabana Dochia sau pe Varful Toaca. Asa ca pornesc din Izvorul Muntelui pe la orele amiezii, pe traseul Luțu Rosu. Il știam, nu prezenta nicio necunoscuta si nu ma grăbesc pentru ca timp aveam berechet. Găsesc multe ciuperci dupa ploile căzute in zilele trecute și îmi fac de lucru cu aparatul foto. Urc, mai iau câte o pauza, urmăresc niște ciocănitori care isi fac numărul pe niște copaci înalți și dupa vreo trei ore sunt la cabana.
     Desi era o zi la mijlocul săptămânii, erau cativa oameni pe traseu sau la cabana. Vremea era superba, asa ca ma bucur de soare la mesele din fata cabanei. Las unele lucruri in camera si, dupa ce mănânc, ma indrept spre Varful Toaca. Nu ma grăbesc, pentru ca aveam de gând sa prind apusul pe varf. Insa nu prea am noroc, pentru ca niște nori se încăpățânează sa nu plece și sa obtureze razele soarelui. Am cateva momente când razele sparg perdeaua de nori, dar nu pe masura așteptărilor mele. Prin urmare, cu coada între picioare ma intorc la cabana.
     Nu am altceva de facut decât sa pierd vremea prin ea si sa sper ca măcar răsăritul îmi va oferi momente mai bune. Ma trezesc la prima ora si așteptam sa iasă. De data asta norocul imi surâde si imaginile sunt de vis. Am mai prins asa ceva intr-o iarna. Shutterul declanșează des si ma plimb dintr-o parte în alta. Este momentul când aparatului foto ii place cel mai mult. Lumina este ideala de poze si locul la fel. O cafea cu un astfel de rasarit este o satisfacție mare dupa atata efort depus. Drumul pana aici, traseul, greutatea rucsacului sunt cateva etape de care trebuie sa te treci pentru a te bucura de astfel de momente.
     Dupa micul dejun, pierd inca vreo ora prin zona si o iau din loc. Schimb traseul si o iau pe banda rosie, mai exact spre Poiana Maicilor. Traseul este putin mai lung, dar si mai spectaculos. Il stiam si pe acesta. Am ceva ture si prin Ceahlau, cele mai multe pe timp de iarna. Prima poiana se bucura de un refugiu nou si loc unde se poate campa. Deocamdata era închis si nu stiu cand va fi funcțional sau ce scop are. Eu calc apăsat și ies sub Ocolasul Mare, dupa ce am coborat si urcat o panta considerabila. Apoi intru din nou in padure. Am parte de câteva doboraturi printre care trebuie sa fac slalom si ies in Poiana Maicilor. Sprijin un stâlp pentru cateva momente, cat manac o ciocolata si ma scobor pentru ultima portiune in Izvorul Muntelui. Abia aici întâlnesc cateva persoane. Niste ciuperci ma opresc din drum pentru a le fotografia, in rest ii dau la vale. Ajung dupa vreo trei ore, cred. Nici nu prea am ținut cont de timp.