1 Mai prin Muntii Domogled si Cernei
Perioada: 01 – 03 Mai 2024
Trasee: ziua 1 Herculane – Crucea Alba – Pestera lui Serban -Cararea Pisicii – Vf Domogledul Mic – Vf Domogled – Cheile Feregari – Herculane; ziua 2 croaziera cu barca la Cazanele Dunarii si traseu Baile Herculane – Grota cu Abur – Poiana cu Peri – Cracu Arendasu – Platoul Coronini – Herculane
Marcaj: Herculane – Vf Domogled – Cheile Feregari 
Herculane – Grota cu Abur – Poiana cu Peri – Arendasu – Coronini 
Timp de mers: ziua 1 – 6 ore 30 minute , ziua 2 – 6 ore
Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking.
Observatii: traseul spre Varful Domogled si prin Cheile Feregari poate fi periculos in conditii de vreme rea. Pe stanga umeda se poate aluneca usor, fiind zone expuse. Se recomanda purtarea pantalonilor lungi sau parazapezi si o atentie sporita cand punem mana pe o stanca. In zona sunt vipere. In zilele calduroase trebuie sa fim atenti la cantitatea de apa pe care o luam cu noi. Nu exista apa pe traseu in partea superioara.
Max elevation: 1088 m
Min elevation: 203 m
Total climbing: 1013 m
Total descent: -1033 m
Max elevation: 757 m
Min elevation: 158 m
Total climbing: 748 m
Total descent: -769 m
Avand mai multe zile la dispozitie cu ocazia zilei de 1 Mai, am zis sa facem o tura intr-o zona in care se ajunge mai greu. Vremea nu se arata prea buna in mare parte din tara, asa ca am ales Muntii Domogled si Cernei, plus o vizita la Cazanele Dunarii. Totusi, aici se întrezareau câteva ore de soare.
Prin urmare, sosim in Herculane, unde ne cazam si in scurt timp ne punem în mișcare. Mai aveam destul timp pana seara si nu avea rost sa-l irosim. Ne propunem sa urcam pe Vf Domogled, pe Cararea Pisicii, pe la Crucea Alba si Pestera lui Serban, ca mai apoi sa coboram prin Cheile Feregari. Cam atât ne permitea timpul.
Intram in traseul marcat cu banda galbena insotit si de alte marcaje. Traseul o ia în serpentine unde dam des de locuri de popas. Pana la Crucea Alba traseul este furnicar, insa scade pe masura ce panta ia proporții si traseul devine tot mai accidentat. Aici avem un punct frumos de belvedere pe poduri suspendate. El continua prin Cheile Jelaraului si urca pe Vf Suscu pe triunghi albastru. Noi ne continuam drumul pe banda galbena. Panta deveni agasanta si in dupa vreo 40 minute dam de Pestera lui Serban. O inspectam bine, acordându-i vreo 20 de minute.
Urmeaza o urcare in care traseul devine usor accidentat, mergand pe calcare ascutite si alunecoase. E clar ca nu e recomandat pe vreme rea. Vantul isi face simtita prezenta iar in zona alpina are o viteza draconica, adica te ia pe sus, la propriu. Ne dosim undeva sa mâncam si apoi continuam sa ne luptam cu vantul pana pe Domogledul Mare. In total am facut vreo 3 ore si ceva, cu mentiunea ca am pierdut ceva timp in pestera si la masa.
Pe varf sunt doar patru persoane. Cateva poze si suntem nevoiți sa o luam din loc, nu se putea sta in condițiile astea. Facem dreapta si intram in padure. Si inca o data dreapta pentru a intra in Cheile Feregari. La inceput sunt anoste si doar cântecul pasarelelor ne mai îmbie. Nu prea ai ce vezi pentru ca suntem flancati de copaci. Abia dupa jumătate de traseu peretii se îngustează si avem mici deschideri cu creste sculptate in calcare. Vedem si mici grote. Aproape cand sa iesim, cheile strălucesc in bătălia soarelui. Noi abia asteptam sa ajungem in Herculane dupa o zi obositoare pe drum si vreo 6 ore de mers pe munte.
A doua zi mergem in Orșova, de unde luam o barca cu motor pentru o plimbare pe Dunăre. Vrem sa vedem cazanele, Pestera Ponicova si chipul lui Decebal. O aventura de vreo ora și treizeci de minute. Avem noroc de un ghid bun, care ne-a dat multe informatii utile despre aceasta zona, pe langa ce mai stiam si noi.
Terminam mica aventura, facem cale intoarsa in Herculane si nu are rost sa irosim timpul. Alegem o alta drumetie pe partea opusa celei din prima zi, adica pe Culmea Vlascu, de unde incepe traseul de creasta al Muntilor Cernei. Sunt câteva obiective interesante, asa ca nu stam mult pe gânduri. Prima oprire Grota Haiducilor, unde, la intrare, suntem întâmpinați de o vipera putin furioasa. Ne avertizează ca i-am călcat intimitatea si se strecoară pe sub frunzișul uscat. Deci trebuie sa mergem cu ochii in patru, echipati cu încălțăminte adecvata si pantaloni lungi, si cu mare grija unde punem mana. Continuam in serpentine pe care le scurtam pe unde se poate pentru a mai câștigat timp.
Ajunsi la un punct de belvedere, suntem nevoiti sa ne abatem câteva minute din traseu pentru a vedea si Grota cu Aburi. O pestera mica, unde, pe o gaura, ies aburi. Nu zabovim si ne repliem in traseu. Urcand către Poiana cu Peri. Pe traseu nu remarcam decat un mic refugiu bine îngrijit si un punct de belvedere. In rest, mergem prin padure pana iesim in poiana. Oprim pentru scurt timp si un biscuite. Facem stanga si ne lasam in Herculane prin Cracu lui Arendasu si Platoul Coronini. Coboram abrupt prin padure si abia când ajungem pe Platoul Coronini avem o priveliște frumosa la apus de soare. O zona buna de campare si belvedere. Noi continuam prin Cartierul Zavoi in Herculane si mergem spre cazare.
A treia zi nu mai este cu noroc, anunțându-se ploaie. Asadar, o ștergem spre casa. Sunt multe obiective care merita vizitate si pentru care vom mai veni aici. Zona are potențial, desi investițiile se lasa așteptate iar Herculane arata ca după război. Nepăsarea ultimilor ani a lăsat o amprenta negativa asupra nivelului de trai din zona.
