Iarna pe Vanatoarea lui Buteanu
Perioada: 7 Februarie 2024
Traseu: Balea Lac – Saua Caprei – Varful Vaiuga – Varful Vanatoarea lui Buteanu si retur
Marcaj: nu se tine cont de marcaj, se abordeaza traseul de iarna
Timp de mers: 6 ore cu pauze lungi de poze
Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, coltari, piolet, casca, kit avalansa
Observatii: traseul este dificil si recomandat celor cu experienta pe traseele de iarna. Portiunea Balea Lac – Saua Caprei, in caz de ninsori abundendente, cresteri bruste de temperatura, prezinta risc de avalansa. Frecvent se pot forma placi de vant ce produc avalanse, declansate in cele mai multe cazuri de alpinisti, montaniarzi, schiori. Portiunea Saua Capra – Saua Vaiuga – Varful Vanatoarea lui Buteanu se va parcurge urmarind creasta matematica prin Varful Vaiuga. Traseul prezinta portiuni accidentate, expuse, cornise care pot fi periculoase in caz de neatentie. Nu se recomanda parcurgerea lui pe vremea rea, ninsori abundente, fara echipament tehnic adecvat si fara experienta pe traseele alpine de iarna.
Max elevation: 2450 m
Min elevation: 2040 m
Total climbing: 464 m
Total descent: -57 m
Informati, echipati si pregătiți fizic ne deplasam spre Balea Lac pentru a lua cu asalt unul dintre cele 13 varfuri de peste 2500 m din Carpatii Romaniei. Asadar, stim ca zapada este ok dupa ce am consultat buletinul nivometeorologic si Salvamontul, am luat cu noi toate ustensile necesare unei ascensiuni pe timp de iarna la altitudine. Nu trebuie decât sa dam totul pe teren.
Ne punem in mișcare la o ora destul de tarzie, pentru ca am mai așteptat ceva la telecabina. Luam in piept panta apriga ce nu ne lasa deloc. Zapada este acceptabila, desi in unele locuri mai are cate o crusta subțire. De data asta am ținut mai mult stanga si la un moment dat ne lasam in dreapta pentru a iesi in sa. Urme nu prea sunt, asa ca va trebui sa facem cu randul. Ne pune serios la munca și asta se simte în angrenajul turei. Timpul parca zboară, fiind trecut de ora 13:00. Peisajele devin din ce in ce mai captivante, fiecare pisc avand particularitatea lui.
In sa nu stam mult, cateva poze, mâncam ceva si o luam din nou din loc. Vanatoarea lui Buteanu parea cam departe la prima vedere, ținând cont de timpul avut la dispoziție. De ce spun asta, pentru ca ultima telecabina este la 17.00 si noi in vreo trei ore si jumatate va trebui sa facem totul dus-intors si sa ne lasam din sa la Balea. Asta fiind spuse, va trebui sa-i dam bice. Parasim traseul de vara și tinem muchia ce urca pe Varful Vaiuga. Aveam o serie de stanci ce trebuie ocolite prin dreapta si iesim in culme. Inima ne mai vine la loc deoarece vedem ca avansam bine. Sa vad niște urme vechi, zapada este tare si ne apropiem de summit vazand cu ochii. Distanta nu mai pare asa mare si obiectivul devine realizabil. Avem parte de o vreme buna, mixta, soare amestecat cu ceata. Nu pot sa mai descriu in cuvinte sentimentul care te trece cand vezi asa ceva. Iarna, Fagarasul este altfel. Daca vara il poți face usor, iarna cu greu poti face 2-3 ture. Conditiile zapezii, vremea, timpul, echipa toate astea trebuie sa se alinieze pentru a intreprinde o tura in Alpii Transilvaniei. Pentru ca, da. In acest anotimp, Fagarasul ia înfățișarea Alpilor.
Ajungem in Vf Vaiuga, apoi ne lasam in saua cu acelasi nume. Zapada este buna in continuare, chiar mai ok decât acum trei ani când am fost pe acelasi traseu. In Saua Vaiuga luam o scurta pauza pentru a ingurgita ceva dulce și ceai. Reluam urcusul si varful este tot mai aproape. Cand ajungem in mica scobitura dintre Capra si Buteanu ceasul era 14:30. Mai jubilăm putin pe muchia ingusta, atenti la hăul ce se casca sub noi si iata-ne din nou pe varf. Doar un moment zabovim pe el si facem cale întoarsă.
Eu schimb obiectivul, pentru ca Moldoveanu si Vistea îmi făceau cu ochiul. Straluceau in bătaia soarelui, albe, semete, inconfundabile. Ma despart cu jind, deoarece nu prea pot sa le acord atata atentie vârfurilor ce ne înconjoară. Timpul era dușmanul nostru astăzi. La întoarcere treaba mergea unsa. Aveam urme deja făcute, pe alocuri mai luam câte o adâncitura, insa totul se era in parametri normali. Tragem putin de noi in urcare pe Varful Vaiuga, in rest nu intampinam dificultati.
Ajunsi in sa, descindem rapid pe o zapada mai moale, chiar ne afundam bine in unele locuri. Insa era suficient de stabila.
Suntem la timp la Balea, ba chiar ne permitem luxul de a vizita Hotelul de Gheata prin amabilitatea celui care-l administreaza, sa bem un vin fiert și sa asteptam inca vreo 25 de minute ultima telecabina. Ne descotorosim de harnasamentul avut in dotare si ne imbarcam in telecabina veche.
