Poteca Sulinar si Prapastia Lupului, Masivul Postavaru
Perioada: 17 Decembrie 2023
Traseu: Poiana Brasov – Poteca Sulinar – Partia Kanzel – Vf Postavaru – Cabana Postavaru – Prapastia Lupului – Poiana Brasov
Marcaj: Poiana Brasov – Poteca Sulinar – Lacul Ruia 
Lacul Ruia – Partia Kanzel – Vf Postavaru nemarcat, Varful Postavaru – Cabana Postavaru – Prapastia Lupului – Poiana Brasov 
Timp de mers: 6 ore cu pauze lungi de poze
Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, mini-crampoane.
Observatii: traseul este usor insa pot fi portiuni de gheata sau caderi insemnate de zapada ce pot ingreuna mersul. Atunci cand intersectam partiile vom acorda o atentie sporita schiorilor si vom parcurge traseul pe marginea ei.
Max elevation: 1772 m
Min elevation: 1016 m
Total climbing: 867 m
Total descent: -863 m
Suntem in Poiana Brasov la primele ore ale diminetei si pornim pe Poteca Sulinar. Activitatea este slaba in zona deoarece zapada in partea inferioara nu prea aveam. Gerul patrunzator ne obliga sa ne echipam temeinic si sa pasim cu atentie pe traseul ca de sticla. Probabil plouase în zilele anterioare si acum totul era bocna. Bine ca luasem cu mine și mini-crampoanele.
Alegem traseul triunghi galben ce urca paralel cu partia pana iese la Lacul Ruia. Zapada o gasim pe alocuri si abia când iesim din padure dam de un strat consistent bun pentru schiori. Bineinteles, facut cu ajutorul tunurilor de zapada. Va trebui sa traversam partiile cu atentie pentru a nu ne lovi de schiori si mergem pe marginea lor. Urmele bocancilor pot afecta deplasarea lor si pot duce la accidente.
La un moment dat lasam marcajul si urcam direct spre varf pe Pârtia Kanzel. Ne apropiem de varf, insa eu fac un ocol telecabinei, pentru ca soarele amestecat cu nori crea un peisaj de basm. Mana îmi îngheța pe aparat, dar eu nu ma deam batut. Rar prindem un asa peisaj, mai ales ca pe copaci zapada atarna din belșug. Urc spre varf fara prea mare interes. Nici nu ai aveai mare vizibilitate si era si aglomerat.
Nu fac zabava pe el si indata ma întorc pe unde am venit. Norii freamătă si trebuie sa prinzi momentul ideal. Am o vizibilitate buna spre Crai, insa spre Bucegi mai am de așteptat. Dar dușmanul meu era vantul si gerul ce musca din tine imediat cum scoteai mănușă. Coboor lent spre cabana, fiind captivat de peisajele ce-mi ieșeau in cale. Desi abia așteptam sa ajung la cabana sa beau ceva cald și sa mananc o ciorba. Atmosfera e buna de fiecare data când vin aici.
Cu greu ne urnim din loc si pogoram iute pe cruce rosie. Ziua este scurta si va trebui sa ajungem pe lumina in Poiana. Solul nu se dezmortise deloc si acordam atentie fiecarui pas. Plimbarea a fost de bun augur, la fel si sesiunea foto. Vom reveni cel mai probabil pentru un apus aici.
