Download file: Darste_-_Bunloc_-_Pestera_-_Piatra_Mare_-_Drumul_Familiar.gpx

     Iarna isi facuse o apariție timida in zona montana din România. La poale am vaut parte de ploi iar sus un strat subțire de zapada abia imbraca solul. Dupa o tura recenta in Muntii Postavru am zis sa-i facem o vizita si fratelui lui de vizavi, Masivul Piatra Mare. Traseul ales este cel care trece pe la Pestera de Gheata, marcat cu banda albastra, de care nu se leagă niste amintiri prea placute. Intr-o iarna il parcurgem pe o zapada mare, in care dădeam de copaci doborati si troiene greu de trecut. Cum necum am scos-o la capat, dupa o zi epuizanta, abia am ajuns la Cabana Piatra Mare. La vreo doua ani de la aceasta pățanie, traseul a fost degajat de arborii cazuti si se circula mult mai bine.
     Acum nu aveam nici zapada multa, asa ca speram sa fie o drumetie scurta de o zi. De data asta plecam din Darste si urcam pe un drum noroios pana la Cabana Bunloc. La cabana nicio miscare, probabil se cazează doar la cerere grupuri mai mari. Noi ne continuam drumul in lătratul celor doi câini puși de paza și indata luam in piept o panta ceva mai inclinata si cu un strat superficial de zapada. Apoi de lasam in dreapta si urmam o poteca usor accidentata prin padure. Marcajul este bun, pe traseu nu avem obstacole și totul merge uns. Nu avem mare lucru de admirat, totul este redus la tăcere.
     Luam avant spre pestera, de care trecem fara a o vizita si iesim la intersecția cu traseul ce vine pe Drumul Tiganilor. Urmeaza sa trecem prin poiana care ne-a scos peri albi in urma cu ceva ani. Atunci aveam zapada mare si proaspăt cazuta, fara urme, si trebuia sa ne croim drum prin bezna in care cu greu vedeam un marcaj. Acum aveam doar un strat subțire de zapada amestecata cu smocuri de iarna. Suntem in timpul dat de indicatoare si iesim dupa vreo 3 ore si 30 minute la cabana, sau mai nou langa noul refugiu salvamont.
     La cabana abia sosise si proprietarii si clar nu ne puteam odihni sau manca in ea. Mancam ce avem in rucsac si ne pravalim la vale pe Drumul Familiar. Fiind in luna in care ziua este cea mai scurta, indata se lasa si întunericul. Nu era o vreme excelenta, cateva poze si ne vedem de drum. Apasat si sigur iesim in Dambu Morii chiar când întunericul acapara pe deplin peisajul si nu ne ramanea decât sa o tăiem spre casa. Măcar ne-am dezmorțit putin picioarele.