Canionul Anghelide si Refugiul Craita | Piatra Craiului
Perioada: 23 – 24 Iulie 2022
Traseu: Plaiul Foii – Valea Vladusca – Poarta Mare – Canionul Anghelide – Valcelul Craitei – Refugiul Craitei – Valea Vladusca – Plaiul Foii
Marcaj: nemarcat in mare parte
Timp de mers: 8 ore
Echipament: bocanci trei sezoane, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi liner – 1, manusi groase, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, coarda, casca, ham, dispozitiv rapel.
Observatii: traseul este dificil; prezinta portiuni accidentate si probleme de orientare; necesita o pregatire fizica buna si cunostinte de catarare usoara;
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Max elevation: 1770 m
Min elevation: 946 m
Total climbing: 1214 m
Total descent: -877 m
Total time: 06:02:42
Mai aveam o săptămână pana la aventura din Dolomiti și un antrenament In Piatra Craiului era de bun augur pentru ceea ce voiam noi sa facem. Asadar, pornim spre Zarnesti si mai apoi spre Plaiul Foii pentru a accede pe doua trasee nemarcate din abruptul vestic al masivului. Despre Traseul lui Anghelide si Refugiul Craita este vorba, doua trasee ce au ca punct de acces Valea Vladusca.
Pornim pe o caldura apăsătoare exact de langa Cabana Plaiul Foii, acolo unde aveam amplasat cortul. Un camping in care avem toate condițiile si in care putem lăsa în siguranță cortul. Se știe ca prin zona se cam fura si nu ar prea fi plăcut cand te întorci sa nu mai găsești nimic. Incepem pe traseul banda rosie ce duce la Refugiul Spirlea si nu departe, in locul in care gasim un podeț ce traversează apa, facem stanga. Traseul este usor de intuit si poteca vizibila trece cand pe stanga, cand pe dreapta raului.
La un moment dat tinem dreapta, unde vom gasi si un triunghi cărămiziu ce ne indica directia. O tinem asa pana vom gasi un triunghi de aceeasi culoare, loc in care se despart cele doua trasee. In stanga vom urca spre Anghelide, in dreapta spre Refugiul Craita. Inainte de ajunge la aceasta bifurcatie, am găsit și un izvor de apa in care am mai completat resursele de apa. Fiind o zi asa torida, cu siguranta vom avea nevoie de multe lichide. Daca pana aici traseul este o plimbare, lucrurile încep sa se complice pe masura ce inaintam spre Anghelide. Avem in fata un valcel ce se adâncește odata cu urcarea si pe care il ocolim prin stanga. Gasim si cate o momaie care ne confirma ca suntem bine si, cand ajungem la o stanca mai proeminenta, o ocolim prin stanga. Incepem sa luam bine altitudine si in scurt timp iesim in Poarta Mare. Dam de flori de colt din belșug, pe care le fotografiem dupa ce mâncam ceva.
Din sa coboram cativa metri, ca mai apoi sa urcam pe un grohotis instabil pe alocuri sau sa cataram mici săritori. Nu intampinam dificultati si cu aplomb ne indreptam spre un obiectiv important din acest traseu – Degetul lui Anghelide sau Degetul Spirlei. Cum urci, nu prea iti dai seama care este, insa, dupa ce trecem de o stanca proeminta si uitându-ne in spate, vom avea imaginea pe care tot o vedem in carti, fotografii. Lasam degetul in spate si in imediata apropiere intram in Canionul lui Anghelide. Usor stanga, pe o brana ce intra printre peretii înguști. Avem si pitoane pentru a ne asigura in caz de rapel si in scurt timp ieșim in sa, loc in care se termina traseul nostru. In stanga putem continua spre Braul de Mijloc, in dreapta ne vom lasa spre Refugiul Craita.
Alegem a doua varianta, insa nu inainte de a admira abruptul calcaros greu de descris in cuvinte. Efortul depus pe o asa caldura a meritat din plin. Poteca de coborâre este vizibila si descindem pe valcel. La inceput traseul este usor, iar pe parcurs se complica. Ajungem intr-un punct in care avem doua variante pentru a inainta. Una pe un un micuț canion si unul prin dreapta si mai apoi stanga. Alegem a doua varianta dupa ce ne consultam si cu alți doi montaniarzi pe care ii intalnim pe traseu. Erau mai buni cunoscători al traseelor nemarcate din Crai. Trecand acest pas, avem o singura opțiune, in jos pe valcel. Prima săritoare o trecem cu bine, a doua cu un rapel, iar a treia prin descatarare cu mare atenție. Coarda noastra nu era suficienta pentru lungimea ei. Asa e când zici, nu mai iau ca e grea. In situația de fata, cu roca uscata nu punea probleme, dar pe o vreme umeda ar fi buna o coarda de 30 m pentru rapel. A noastra avea vreo 20.
Dupa cele trei saritori, ne lasam in dreapta pe o poteca usor vizibila si din care ajungem repede la Refugiul Craita. De aici lucrurile sunt simple și nu ne ramane decat sa urmam o poteca sinuoasa si o limba de grohotis pana ajungem in locul in care intalnim bifurcatia de care vorbeam la urcare.
Suntem in grafic, adica in cele 8 ore pe care le estimasem noi ca vor fi necesare pentru parcurgerea traseului. La izvor beau un litru de apa pe nerăsuflate si îngurgitez ce mai găsesc prin rucsac. Pe o asa caldura am consumat vreo 4 litri de lichide. Misiunea este usoara pentru traseul care rămăsese si indata iesim din el. Ne indreptam spre campingul in care vom sta o noapte.