Download file: Pasul_Bratocea_-_Saua_Tigailor_-_Vf_Ciucas_-_Tigaile_Mare.gpx

    Traseul pe Culmea Bratocei este unul dintre cele mai frumoase si cautate din Masivul Ciucas. Cum nu mai fusesem pe el de vreo 8 ani si nici nu aveam un jurnal scris, am zis ca e momentul sa-i mai fac o vizita. 
      Anuntandu-se un weekend ploios in mai toate masivele montane, singura varianta mai buna era in Ciucas. Asa ca pornim dis de dimineata catre Pasul Bratocea, unde ne echipam rapid si intram pe traseu. Suntem cufundati in ceata inca de la start si o burnita ne obliga sa scoatem gecile de ploaie. Incepem sa urcam prin padure, iesind in scurt timp in poiana la fel de cetoasa. Pe parcurs, intalnim cativa turisti speriati de aparitia unui urs, ceea ce i-a determinat sa cheme jandarmeria montana.
      Noi ne vedem de drum si in curand intram din nou in padure. Ajungem la releu, loc din care panta mai ia proportii, insa traseul este prietenos. Poteca bine batuta nu ridica probleme. Trecem de cateva obiective care ar fi fost interesante sa le fotografiem, dar prin ceata nu prea se vede nimic. Porumbelul, Sfinxul Bratocei stau ascunse astazi. Luam altitudine si ajungem in zona de arbusti, in care gasim multe afine sau rododendron, ambele in faza de muguri. Mai dureaza ceva pana cand vor domina peisajul. Intalnim si alti combatanti la traseu, unii urca, altii coboara, insa nu asa multi cum ar trebui. Este de obicei un traseu umblat, dar vremea i-a facut pe multi sa renunte la munte weekendul asta. Continuam sa urcam, desi mare lucru nu vedem, ne multumim doar ca miscam picioarele. Chiar si asa, natura are farmecul ei.
     Ajunsi dupa ceva timp in Saua Tigailor, nu ne mai ramane decat o ora sa urcam pe Vf Ciucas. Noi il devoram mai repede si in vreo 45 minute suntem in top. Nu zabovim mult, cateva poze si descindem pe traseul ce duce la Cabana Ciucas. Noi nu voiam sa ajungem chiar acolo, ci sa coboram pe sub Tigaile Mari si sa ne intoarcem in Pasul Bratocei. Coboram pe langa Babele la Sfat si imediat ajungem la intersectia cu traseul cruce rosie, unde facem dreapta. Sansele de a mai vedea cate ceva incep sa creasca si nu dupa mult timp avem noroc. Un adevarat spectacol, cu ceata ce se risipeste si lasa in loc un covor verde din care ies in relief formatiunile de tip tigai, specific acestui munte. Pana ajungem in Saua Tigailor, ceata acapareaza din nou peisajul si doar o mica sansa de a vedea Turnul lui Goliat mai avem, in rest acelasi tratament ca si la urcare. Totusi, gasim multe flori, pe care nu ezitam sa le fotografiem. Desi e sfarsit de primavara calendaristica, aici, in zona alpina, ea abia a venit.
     Fiind pe acelasi traseu ca la urcare si fara nicio sansa de a mai vedea ceva, ii dam bice spre pas fara a mai sta mult pe ganduri. Indata suntem la masina, ne schimbam si o intindem spre casa.