Download file: Groapa_Seacă_-_Roșiile-_Vf_Parangul_Mare.gpx

      Au trecut aproape doi ani de când nu am mai fost in Parang, când intr-o tura solitara străbăteam creasta, din Pasul Urdele pana la Hotel Rusu, asa ca era timpul sa ii mai fac o vizita. Informațiile pentru acest masiv le găsești foarte greu, pare a fi un munte uitat de lume. Marcajele sunt vechi, cele doua refugii sunt la fel intr-o stare proasta, cabane nu exista decât la poalele muntelui, iar turiști probabil din aceste cauze sunt foarte putini. Nici mijloacele de transport nu fac rabat de la condițiile precare enumerate mai sus. Daca traseul de creasta il parcusesem acum doi ani, am zis sa fac un traseu sau doua, in funcție de cum aveam sa ma simt, pe partea nordica. Primul traseu – Cabana Groapa Seaca – Refugiul Agățat – Lacul Roșiile – Vf Patangul Mare, iar al doilea – Pasul Groapa Seaca – Saua Huluzu – Saua Piatra Taiata.
       Ma întâlnesc cu Gabi in Petrosani pe la 14:30, dupa 7 ore de mers cu autocarul din București, el dupa 5 ore de mers cu masina din Arad, si mergem sa facem cumpărăturile din Lidl pentru a avea provizii pentru cele 4 zile. Plecam spre Groapa Seaca prin Cheile Jietului pe un drum bun, dar la care trebuie sa fii atent la câte o groapa, iar pe la 16:00 suntem la cabana. Căutam un loc unde sa lăsam masina, pregătim ceea ce vream sa luam cu noi pentru doua zile si plecam la drum. Ne grăbeam pentru ca deja se făcuse 17:00 ceasul si aveam de gând sa ajungem la Lacul Zănoaga Stanei sa punem cortul. Traseul începe ușor, pe un drum forestier, pe langa un canton silvic. Mergem ceva pe drumul forestier fara sa băgam de seama când trece timpul, nu ne mai văzusem de 1 an de zile, povestindu-i de aventurile noastre făcute in tot acest timp, in special de cea de pe Mont Blanc.
      Dupa terminarea drumului, intram pe poteca ușor accidentata de unde urcusul se amplifica. Prin padure abia se mai vedea, asa ca eram in dubiu daca mai urcam pana la lac. Pe la 19:30 ajungem la Refugiul Agățat unde era o familie care pasteau vacile in zona. Văzând cat este ceasul, am hotărât sa rămânem la refugiu. Mai era putin pana se înnopta si nu mai avea rost sa continuam, pana montam cortul, pana mâncam, si nici nu cunosteam locurile. Refugiul este destul de vechi, însă se tine bine datorită micilor reparații făcute de oamenii muntelui sau localnici. Este construit din lemn, cu doua priciuri suprapuse si un godin. Oamenii de i-am găsit aici erau deja pregătiți cu lemne pentru soba. Din ce am văzut nu aveam nimic la ei, saltea, izopren, sac de dormit. Stam putin de vorba cu ei, mâncam afara pe o piatra si urcam sus in refugiu. Scara pe care urci in refugiu, el fiind cocoțat pe o stânca, este putin cam șubreda, asa ca, pe întuneric sau daca depășești limita de alcool admisă, s-ar putea sa ratezi treptele. Am urcat in refugiu si când am văzut cat de cald era, nu mai aveam niciun chef sa ies, darămite sa mai montez si cortul. Lângă priciuri sunt niște polițe in care lumea mai lasa câte ceva. Nu m-am uitat la altceva decât dupa o palinca si norocul a fost de partea noastra. Am găsit o sticla cu ceea ce căutam. Buna palinca, mii de mulțumiri celui care a lasat-o acolo. Am mai stat vreo doua ore la vorba si ne-am băgat la somn, însă era greu sa dormi pentru ca era foarte cald. Toate caldura se ridicase sus de dormeam in pantaloni scurți, sacii de dormit nici nu i-am desfăcut. Dimineața ne trezim făcând haz de necaz cu soba ce a ars toată noaptea mai ceva ca la combinatul Sidex Galați. Dupa ce mâncam, plecam la drum printre jnepenisul care cică ar fi des vizitat de ursi, nu am văzut niciunul, dar tot ce se poate. Dupa vreo ora ajungem in locul unde acum zeci de ani s-a prăbușit un avion si nu departe se afla si lacul Zănoaga Stanei. De aici începe provocarea, marcajul vechi si sters ne crează ceva probleme de orientare si ajungem pe o poteca greșita. Uitasem sa încarc track- ul GPS si am ajuns in cealaltă căldare. Nu era problema de rătăcire pentru ca vedeam mereu valea si ne puteam întoarce, dar am mers in continuare asa. Ne dam seama ca ne-am depărtat ceva de la traseu si urcam in culme de unde vedem Lacul Roșiile. Cred ca se putea merge pe muchie  direct pe vârful Parangul Mare, dar am zis sa nu riscam.
      Ajunși la Lacul Roșiile, Gabi era ușor obosit, lipsa antrenamentului își spunea cuvântul, asa ca urc doar eu in creasta. Iau cu mine doar apa si geaca de ploaie si plec fulger spre varf. Si aici traseul dispare fara sa iti dai seama printre lespezii mari din jurul Lacului Mândra. Dupa ce treci de lespezi începe cu adevăr urcusul pe o poteca accidentata. Nu erau probleme pentru ca aveam antrenament, urcam ca un “nebun” spre creasta fara oprire. Dupa tura din Alpi mi se părea ca pe bulevard si in numai o ora sunt pe varf. Ajuns pe Parangul Mare, nu gasesc pe nimeni. Ma odihnesc 10 minute si plec pe unde am venit in mare viteza, si cum traseul il știam, in 40 de minute sunt la Roșiile.
      La lac ma aștepta Gabi, iau restul de echipament si dupa 15 minute începem sa coboram. Mai aveam ceva de mers, vream sa ajungem la Cabana Groapa Seaca. Dupa nici 30 de minute, marcajul ne joaca iar feste, parca intrase in pământ. O clipa de neatenție era de ajuns sa-l pierzi, pentru ca mai erau si alte poteci pe care aveai tendința sa mergi. Ne repliem pe traseu si imediat ajungem in locul in care pierdusem traseul prima oară, e adevărat daca nu esti atent sau vremea nu tine cu tine, putin mai departe de lac il poți pierde cu ușurintă. De la Zănoaga Stanei nu mai este nicio problema, ne lasam ușor la vale pentru ca ma durea piciorul. Calcasem greșit, avand mare noroc de bocanci, de asta sunt buni la munte. Probabil daca nu-i aveam in picioare urmarile puteau fi mai grave. Îmi strânsesem piciorul cu o fașa specială, dar parca ma durea mai tare si la refugiu renunt la ea. Pe traseu liniște deplina, la Lacul Roșiile doar un cort verde mai anima zona, iar pe traseu ne mai întâlnim cu doua persoane care urcau spre Lacul Zănoaga Stanei. Stam la refugiu 5 minute, mâncam o ciocolata si continuam. Prin padure coboram repede si când ajungem la drumul forestier respiram ușurați ca nu mai avem mult. Dar, mergând, credeam ca nu se mai termina, când l-am urcat mi s-a părut scurt, insa atunci aveam pofta de mers si chef de vorba ca nu ne mai văzusem de ceva timp. Acum eram epuizați dupa o zi lunga de mers, eu aveam aproape 11 ore de mers, iar Gabi 9. Remarcabil pentru el dupa atâta inactivitate.
      Cred ca pe la 19:30 suntem la masina, abia așteptam sa beau o bere, tot drumul ne-am gândit la ea. Mergem la cabana mâncam o ciorba buna si ne interesam de campare. Nicio șansa sa-l montam la ei. Ne orientam putin si-l amplasam exact lângă masina putin mai jos de cabana. Seara liniștita in zona, deși cabana era plină. Mai stam de vorba la o bere si ne ducem la liniște. Oboseala își spunea cuvântul. Dimineața strângem cortul si ne continuam aventura. Prima provocare este traseul cu masina de la cabana pana in pas, unde drumul este infernal, plin de gropi si in renovare de cativa ani de zile. In pas la fel, șantier. De aici pleaca traseul banda albastra ce urca pana in Saua Piatra Tăiată, un traseu lung de circa 6 ore. Însă noi nu aveam de gând sa-l facem tot, mai ales Gabi nici vorba, iar eu sa-l fac singur nu era o problema, ca singur tot am umblat, dar ma gândeam la picior. Nu ma durea, insa la un pas facut greșit se putea amplifica durea. Fiind singur, era greu sa cobor atât de mult, dus întors fiind vreo 10 ore. Intram pe traseu si dupa câteva minute marcajul nu ne mai urmarea sau mai degrabă noi pe el. Ne întoarcem si ne dam seama ca o luasem greșit, intr-o clipa de neatenție il pierdusem. Începem sa urcam serios pe un drum pietruit si dupa vreo 30 de minute auzim voci, credeam ca sunt turisti, dar nici gând, erau oameni dupa afine si ciuperci. Imediat ieșim din padure si pasim pe o culme larga si domoală. Marcaj de aici nu prea găsești, dar nici nu prea ai cum sa pierzi traseul. Gabi se oprește pe Vf Coricia si eu continui pana in Saua Huluzu. Merg rapid pana in sa, loc din care ti se ivesc peisaje coplesitoare. Poți surprinde Parangul in toată splendoarea lui. Fac o poza panoramica cu toată creasta, stau putin si ma întorc. Revenim la mașini si continuam pe drumul infernal pana la Obârșia Lotrului. La obârșie specific românesc, manele, mici, porumb, atmosfera mare. Vizavi de cabana este un camping unde montam cortul. Nu avem încotro si suportam atmosfera creată de oamenii din zona. Campingul este ok, ai unde sa montezi cortul in condiții bune, aici sunt si căsuțe in care pot dormi câte doua persoane, ai niște chiuvete unde te poți spală, de apa calda nu se pune problema, mai avem pana ajungem sa avem astfel de campinguri. Următoarea zi trebuia sa plecam devreme pe unde am venit, adică tot pe același drum bombardat.

    Dimineața pana ne strângem lucrurile si uscam cortul se face 10:00. In jur de 10:30 plecam. Ne gândeam sa mâncam ceva si pe la Fosta Cabana Slivei ne oprim. Scoatem ce mai aveam la noi, când din cabana iese o bătrâna. Ne-a oferit din produsele tradiționale făcute de ea, iar cu o asa primire nu ne mai dădeam duși. Ne-a povestit de zonele in care umbla ei cu oile si vacile, dându-ne idei pentru tura viitoare in Parang. Dupa un ospăț bun plecam repede pentru ca mai era putin si pierdeam autocarul. Am ajuns cu 10 minute inaintea lui, aproape la limita. Îmi iau la revedere de la Gabi si plec spre București satisfăcut de întâmplările avute. Drumul spre București este plictisitor si lung, specific tării noastre, faci 350 km in 7 ore, practic doua zile din patru le petreci pe drum.
     In concluzie am avut o tura reușită la fel de plăcuta ca cea de acum doi ani, intr-o zona mai putin umblata si totodata uitată parca intenționat de autorități. Parangul este mandru pe traseul explorat de noi, cu obiective captivante cum ar fi: Lacul Zanoaga Stanei, Lacul Rosiile, Lacul Mandra, Vf Parangul Mare. Localnicii din ce am vazut ii spun Varful Mandra celui mai mare varf din Parang, dar pe harti Vf Mandra este putin mai la sud de Parangul Mare si are o altitudine de 2318 m. Este posibil ca intreaga culme sa fie denumita Mandra sau doar de cei din partea de nord, stiindu-se faptul ca pe timpuri ciobanii foloseau fiecare propriile denumiri in functie de zona care le apartinea.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---