Download file: Bran_-_Vf_Magura_-_Padina_Lupului_-_Predelut_-_Bran_001.gpx

        Ma infing in traseul marcat cu banda rosie imediat cum ajung in Bran. Trec podul peste Raul Turcu, având in spate castelul Bran, si iau altitudine printre copacii fara frunze. Traseul este ușor si deocamdată nu are zapada. Fiind o zona mai mereu expusă soarelui nu rezista prea mult. Pana ies in prima poiana nu fac pauze. Nu prea ai ce admira, doar un mic punct de belvedere avem pe traseu. Din prima poiana, Bucegiul începe sa iasă in evidenta, strălucind in bătaia soarelui. Are destula zapada si nu are cum sa nu iti atragă atenția. Totul este fara viața in jur, nici o floare nu zăresc. Chiar daca a fost cald in ultimile zile, zapada inca avem suficientă chiar si la altitudini de 1000 m.
       Îmi continui aventura cufundandu-ma din nou in padure, unde dau de mici petice de zapada. Intr-o liniște deplina îmi vad de drum printre copaci sau prin poieni din care am posibilitatea sa vad Bucegiul sau Satul Măgura. Dau de stane părăsite si apoi urmează un traseu prin padure pe o zapada din ce in ce mai mare. Pana ies sub Vârful Măgura sunt nevoit sa urc sau sa cobor mici pante înzăpezite pe partea de nord a muntelui. Iau deseori câte o adancitura in zapada umectata si nu e prea placut.
       Ies in scurt timp pe varf, unde iau o binemeritata pauza de masa. Am tot amânat-o, pentru ca mai preocupat eram de poze. Așadar, zăbovesc ceva timp pe varf savurând bunătățile carate in rucsac. Peisajul este altul. Daca pana acum Bucegiul il domina, aici Piatra Craiul era jupânul. 
       Timpul trece ușor si voi fi nevoi sa o întind de aici. Nu cobor direct, pentru ca poteca e puțin accidentata, asa ca ma întorc in traseul marcat si continui pe banda rosie. Nici pe aici nu este mai ușor si voi fi nevoit sa pun mini-coltarii in picioare. Erau zone mixte cu zapada, gheata si noroi. Nu voiam sa iau contact cu solul cum am facut la Curmătura in urma cu un an. Pe trasee ușoare ai de gând sa lași garda jos si poti avea surprize. S-au întâmplat cazuri in care unii si-au rupt o mâna pe un astfel de teren. Ajuns in Saua Magurii, va trebui sa schimb macazul. Nu mai continui pe traseul care ar trebui sa ma scoată la Botorog si fac dreapta. Aici ar trebui sa am marcat triunghi albastru, dar rar il găsesc.
       Așadar, descind pe Padina Lupului pe o panta destul de înclinată in prima parte. Pisicuțele sunt de mare ajutor. Dupa cum spuneam, marcaj nu prea am, însă am noroc de urme, asa ca mi-e ușor sa ma orientez. Zapada este mare si deseori ma afund in ea. Inițial, voiam sa fac traseul asta in urcare, dar am intuit ca vor fi nameti care-mi vor îngreuna mersul. Ii dau bătaie la vale si șerpuiesc pe padina ce devine din ce in ce mai prietenoasa. Dau frecvent de urme de animale, iar numele acestui traseu e de inteles. Pe măsura ce cobor, stratul de zapada scade si, când ies in vale la lumina, ea dispare complet. Incep sa apara si casele. Îmi atrage atenția un traseu marcat cu triunghi albastru ce se duce in stanga mea cum cobor. Merg pe el putin timp si vad ca el este destul de des si vizibil. Nu știu unde ar putea duce ca pe harti nu-l vad. Cobor in Satul Predelut si merg spre Bran admirând frumoasele peisaje. Tot ce am facut pe creasta vom face acum prin satul ce este in continua dezvoltare. Vom prezenta plimbarea prin sat in alt articol.