Download file: Avrig - Bărcaciu - Custura Saratii - Negoiu - Cabana Negoiu - Avrig.gpx

    Fagaras – cei mai înalți munți din Romania, cu înălțimi ce depășesc frecvent 2000 m si peisaje superbe cum nu găsești in multe locuri. O creasta ce seamănă cu o pânza de fierăstrău, întinsa pe aproape 100 km de la vest la est, din care se desprind vai si interfluvii de o parte si de alta a ei. Multe din traseele turistice pleacă din acestea si se unesc cu traseul de creasta, formând rețeaua de trasee cea mai mare de la noi din țara. Unul din aceste trasee ni l-am propus si noi, intr-un weekend de octombrie, când deja toamna își făcuse de mult timp prezenta .
        Mai exact, intre 24 – 26 Octombrie 2015 plecam din București spre localitatea Avrig, de unde începe traseul ce duce spre Cabana Barcaciu, la care rezervasem in prealabil 2 nopți de cazare. Planificasem sa ajungem pe Vf Negoiu intr-o singura zi, ceea ce presupunea un traseu de 12 ore ore. Plecam din capitala la ora 6:30 cu destinația Brașov. Facem o vizita la Biserica Neagră, ne plimbam puțin prin Piata Sfatului si mergem spre gara sa luam trenul spre Avrig. In jur de ora 16:20 ajungem, nu stam mult pe gânduri si plecam in viteza spre Cabana Barcaciu pentru ca la 19:00 avea sa se înnopteze, iar traseul era de vreo 6 ore. Mergem vreo 30 minute si ieșim din oraș, când un localnic oprește, intrebandu-ne unde mergem. Cum drumul era de aproape 14 km, nimic nu era mai perfect decât sa scutim din el pentru ca eram in criza de timp. Ne-a dus pana aproape de Cabana Ghiocelul, scutind 10 km de mers pe jos si de a merge o buna perioada pe timp de noapte. Plecam spre Poiana Neamtului, aflată la 700 m altitudine, aici fiind si cabana cu același nume. Trecem fulger pe lângă ea si accedem pe drumul forestier distrus de mașinile pline cu lemne ale celor ce rad pădurile României si care urmăresc doar sa se îmbogățească ilicit, fără a se gândi ce urmări au aceste tăieri masive de lemn. Dupa o mica portiune de mers pe drumul forestier, facem brusc la stanga tot pe un drum forestier accidentat pe unde cu greu poate urca o masina de teren. Traseul este relativ usor, este marcat destul de bine, prin unele locuri sunt cazuti cativa copaci, mai ales in apropierea Cabanei Barcaciu. Deci nu prezinta mari dificultati, fiind accesibil si iarna. Aveam de mers 2 ore si 30 minute pana la cabana. Dupa ce am trecut de jumatatea traseului, seara cuprindea usor masivul Fagaras, prin padure abia mai daca mai vedeai, doar pe unde mai trecam pe la o belvedere distingeai ceva, asa ca am aprins frontalele si ne-am continuat drumul. Prin padure vorbeam in continuu, cantam si fluieram doar sa nu ne apara vreo surpriza in cale. Pe ultima portiune de traseu incep sa se vada semnele fosforescente puse de cabanier, semn ca eram aproape de cabana. In apropierea cabanei ne-au iesit si cainii inainte, prietenosi cu noi, iar la usa ne astepta si cabanierul. Intram in cabana incalzita de o soba de teracota, ne schimbam de haine, mancam cate ceva pregatit de ei si mai stam devorba cu Nea Petre – cabanierul. Cabana este destul de ingrijita, impartita in doua camere, una de 16 persoane si una de 10, apa de izvor, restaurant tip bufet, toaleta in curte si semnal 3G in unele locuri. Nu mai stam mult si “tragem pe dreapta” pentru ca era putin obositi, iar a doua zi ne planificasem un traseu foarte lung, de aproape 12 ore.
      La 6.30 ne dam trezirea, luam micul dejun, pregatim rucsacii si in jur de 7.30 plecam la drum. Vremea era ideala pentru drumetie, exact cum se anuntase, asa ca nu pierdem timpul si plecam spre creasta. Urmam in continuare traseul marcat cu cruce rosie. Dupa 20 de minute de mers prin padure iesim in golul alpin, iesire ce culmineaza cu privelisti ce iti taie respiratia. Maretia crestelor fagarasene incep sa iasa in evidenta, iar pozele pe care le facem incep sa ne rasplateasca eforturile depuse. Drumul serpuieste prin golul alpin pana aproape de indicatoarele ce ne arata ca avem doua variante, Saua Scara sau Varful Scara. Alegem prima varianta si urcam spre Saua Puha si Saua Scara pe traseul marcat cu cruce galbena. Nu mai trece mult si ajungem in Saua Scara, dupa 2 ore de mers.
     De aici incepe cu adevarat marea provocare – Creasta Fagarasului sau Panza de Fierastrau a Capartilor Romanesti, unde avem de trecut una dintre cele mai dificile portiuni de traseu de la noi din tara, Custura Saratii – Varful Negoiu. O provocare care mi-o planificasem de ceva timp.  Din Saua Scara mai aveam inca 5.30 pana pe Varful Negoiu, destul de mult, dar nu datorita lungimii, ci dificultatii traseului. Urcam usor spre Varful Musceaua Scarii, de unde incepe sa isi faca si vantul simtita prezenta, apelând la gecile de vant. Din varf traseul coboara din nou in Saua Serbotei si urca iar in varful cu acelasi nume, acest tip de traseu fiind specific traseelor de creasta. Ajungem pe Varful Serbota 2331 m, luam o scurta pauza de masa si ne pregatim de marea aventura, Custura Saratii – Vf Negoiu. Pe langa faptul ca este o portiune dificila, cu cateva zile inainte pe crestele masivului cazuse un  strat de zapada, suficient sa ne creeze probleme. Prima portiune am ocolit-o usor prin drepta din cauza stratului de gheata depus, dupa care intram in Custura Saratii. Pe partea cu soare, spre sud, era bine pentru ca nu mai era zapada, dar mai tarziu traseul incepe sa treaca cand pe o parte, cand pe cealalata. Pe partea de nord, vantul batea taios, iar traseul avea portiuni expuse, unele din ele prevazute cu lanturi. Mergeam cu atentie sporita si inaintam greoi, ca nu cumva sa avem vreun eveniment nedorit. Din Varful Serbota pana in Saua Cleopatrei am facut 2.45 ore, pe o distanta  de 1.3 km, deci  mersesem cu 0.5 km/h. Din Saua Cleopatrei mai facem 30 de minute pana pe Varful Negoiu, al doilea varf ca inaltime din tara noastra, cu ai sai 2535 m. Pana pe varful Negoiu ne-am intalnit cu 2 grupuri formate ca si al nostru din doua persoane. Plecati la 7.30 de la cabana, ajungem pe varf la 14.10, adica dupa 6.40 ore de mers. Am scos un timp bun, pe marcaje se estimau cam 8 ore. Pe varf luam o binemeritata pauza de masa, de vreo 30 de minute, facem cateva poze, mai ales spre partea cu Strunga Dracului, un alt traseu periculos care este inchis turistilor, si plecam.
      Lasam varful in spate si coboram inapoi in Saua Cleopatrei, abordand alt traseu, cel ce duce la Cabana Negoiu, marcat cu triunghi albastru. Coborarea pare dificila din prisma zapezii cazute. Nu departe dam de Acul Cleopatrei, sau mai bine zis, o parte din ce a insemnat inainte acest obiectiv modelat de procesele geomorfologice care s-au succedat in Carpati de-a lungul anilor. De la Acul Cleopatrei coboram spre Piatra Pranzului prin zapada ce masura circa 3 cm si pe o panta usor abrupta, continuand spre Piatra Caprei. De aici soarele dadea in retragere, incepea sa fie din ce in ce mai frig, iar noi eram tot mai constransi de timp, deoarece mai aveam mult ceva de mers pana la Cabana Barcaciu. Ajungem din urma cel de-al doilea grup pe care-l intalnisem cand urcam pe Varful Negoiu, si care nu parea sa se grabeasca, innoptau la Cabana Negoiu.
       La ora 17.20 suntem la Cabana Negoiu, aici fiind o liniste deplina la fel ca la Cabana Barcaciu. De Cabana Negoiu pana la Barcaciu mai erau 2.30 ore, fiind sigur ca ultima portiune de traseu trebuia sa o facem la frontala. Un aspect important pe care nu l-am luat in seama era ca ne aflam in ultimul weekend din octombrie, cand se schimba ora, adica ziua devenea mai scurta cu o ora. Cabana Negoiu nu mi-a lasat o impresie buna, parea o atmosfera rece in cabana cu preturi piperate, nejustificate, chiar daca e mai greu accesibila. Intram in padure si noaptea s-a lasat in totalitate, asa ca facem ce am facut cu o zi inainte, aprindem frontalele. Traseul este usor intre cele doua cabane, mergem pe curba de nivel o portiune de timp, trecem cateva valcele si in jur de ora 8 suntem la Cabana Barcaciu. Am parasit de vreo doua ori traseul, dar ne-am repliat la timp, neavand probleme, chiar daca era noapte. Am aplicat aceeasi metoda ca in prima seara, am vorbit, am cantat, fluierat tot drumul parcurs pe intuneric.
        La cabana, calculat, aveam 12.20 ore de mers, de urcat si coborat din creasta, ceva obisnuit pentru mine si Ionut, dupa ce am facut trasee cu acelasi timp de mers in Bucegi, Ceahlau, Piatra Craiului. Ajunsi la cabana, eram franti de oboseala. Mancam, schimbam cateva vorbe cu cabanierul si somn. Mai aveam o zi de mers pana orasul Avrig, daca nu gaseam nicio masina sa ne duca pana in oras. A treia zi ne trezim pe la 8.30, luam o gustare, mai vorbim cu cabanierul care ne prezinta toata cabana si plecam, luandu-ne la revedere cu gandul ca sigur ne vom mai intoarce. Coboram spre Avrig pe unde am urcat in prima seara, usor, nemaiavand un control asa de bun al picioarelor dupa atatea ore de mers. Ajunsi la locul unde ne-a lasat masina in prima seara, norocul ne surade a doua oara, o masina cu doi localnici ne ia pana la intrarea in localitatea Avrig, scutindu-ne din nou de 10 km de mers pe soseaua.
       In concluzie, am avut o drumetie reusita, in care am explorat tinuturi noi, frumoase, am acumulat noi cunostinte si mai multa experienta, care imi va trezi cu siguranta mereu  amintiri frumoase avute in Fagaras, alaturi de un camarad bun de drumetie, Ionut.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---