Download file: Partia_Subteleferic_-_Ruia_-_Vf_Postavaru_-_Padina_Lautei_-_Poiana_Brasov_002.gpx

      Postavaru intrase din nou in atenția mea, asa ca plec spre el pentru o scurta drumetie de iarna. Iarna își desfășura ultimile zilele calendaristice, însă zapada aveam destula si inca se mai anunța.
      Prin urmare, debarc in Poiana Brasov si ma inițiez pe traseul marcat cu cruce rosie. In scurt timp sunt nevoit sa-l părăsesc pentru ca nu puteam traversa partiile. Erau in desfășurare concursuri de schi si nu aveam cum trece de gardurile de plasa. Asa ca trebuie sa reconfigurez traseul. Voi continua pe Pârtia Subteleferic si voi lupta cu panta înclinată. Sunt in forma, desi nu mai fusesem de vreo trei saptamâni pe munte. Urc cu aplomb fara a sta mult pe gânduri. Zapada este tare in mare parte, cu mici excepții când trebuie sa fac urme pe marginea pârtiei. Nu am încotro decât sa urc asa pana la Lacul Ruia si sa continui pe Sulinar pana pe Vârful Postavaru. Sunt mereu atent la cei ce trec cu viteza pe schiuri sau snowboard, pentru a nu lua contact cu ei. Vremea este superba, cu temperaturi ideale de iarna si soare toată ziua. De asta am ales o zi din cursul săptămânii. Pe weekend nu prea se preta pentru asa ceva.
      Iau o pauza de masa putin mai sus de lac si ii dau bice spre varf. Urc in sepentine ultima panta spre varf, fiind dupa 3 ore pe el. Nu stau mult, câteva poze si descind pe lângă telecabine cu gândul de a trece pe la Cabana Postavaru. In primul rând pentru o mancare calda, iar in al doilea rând pentru un traseu ce-l aveam de multa vreme in plan. Este vorba de cel marcat cu cruce albastra ce trece coboară prin Padina Lautei. Pierd ceva timp cu pozele, am o vedere buna spre Bucegi si nu pot trece cu indiferenta pe o asa vreme. Aveam timp destul la dispoziție de care trebuia sa profit.
      La cabana voi sta la o coada destul de mare, chiar daca era o zi de vineri. Nu aveam încotro, multe opțiuni nu existau in rucsac, doar o ciocolata si ceai.
      Binemeritata pauza ia sfârșit si ma înrolez din nou in misiune. Trebuie sa traversez Pârtia Lupului pentru a găsi marcajul cruce albastra. Pe mică distanța, mai multe trasee sunt comune, unul din ele fiind si cel cruce rosie pe care voiam sa urc. Cobor rapid prin padure si fac traversarea pârtiilor. Una din pârtii are o înclinație destul de mare, o știu ca am urcat acum vreo doi ani. Fiind bine bătută, riscul de a aluneca creștea simtitor iar mini coltarii din picioare sunt de mare ajutor.
      Găsesc intrarea in padure si deodată zarva dispare. Intru pe un traseu mai sălbatic si intr-o liniște deplina. Ma ghidez si dupa niște urme de schiuri, de bocanci nu prea erau. Cobor in Valea Vanga Mica, unde am nevoie si de parazapezi. Zapada mare si ceva mai moale ma obliga sa fac uz de ele, desi nu prea îmi plac. Ma afund bine in zapada in unele locuri, gândindu-ma ca in urcare ar fi destul de greu când este cazuta din abundentă sau moale. Însă agonia nu dureaza mult si ma înscriu pe partea dreapta a vaii pentru a ieși tot in Pârtia Lupului. Nu a durat mult incursiunea prin sălbăticie, pentru ca întâlnesc traseele ce vin din Poiana Ursului dupa 40 de minute. Traseul devine si mai ușor, iar in scurt sunt in Poiana Brasov. Cred ca in jurul orei 16:00, adică dupa vreo 6 ore cu tot cu pauze.