Download file: Balea_Lac_-_Vaiuga_-_Buteanu_001.gpx

     Vf Vanatoarea lui Buteanu este al optulea varf ca înălțime din România si, totodata, face parte din cei 13 giganți ce depășesc altitudinea de 2500 m. Situat in partea centrală a masivului, anual, el este atracția a mii de impătimiți ai muntelui ce vin sa admire crestele impunătoare ale Fagarasului. Daca vara traseul spre acest varf este un adevărat furnicar, iarna lucrurile se schimba radical, fiind accesibil doar celor cu o experiența bogata pe traseele de iarna in zona alpina. Traseul prezintă porțiuni expuse si accidentate, cornise înșelătoare si risc de avalansa. Vorbim de traseul ce pleaca de la Balea Lac si urca in Saua Caprei, iar in continuare urmareste creasta matematica prin Vârful Vaiuga si Saua Vaiuga. De traseul ce urca in Saua Caprei se leagă una dintre cele mai mari tragedii din zona montana a tării noastre, soldata cu pierderea a 23 de vieți omenești. Pe 17 Aprilie 1977, o avalanșa curma viețile unui grup de elevi aflați intr-o tabăra de schi împreuna cu trei profesori si un inginer din Brasov. Asadar, pentru a evita astfel de tragedii, pe acest traseu vom accede doar daca avem conditii bune de zapada. 
     Plecam spre Munții Fagaras cu gândul a urca pe Vârful Vanatoarea lui Buteanu si, daca mai aveam chef si timp, pe Iezerul Caprei. Rezervam o noapte la poalele muntelui, la Cabana Albota, cabana aflată chiar la intrarea pe Valea Arpaselului. Ne relaxam putin vizitând bazinele păstrăvăriei, luam masa de seara la restaurantul cabanei si ne pregătim de odihna pentru a fi in forma a doua zi pe traseu. 
    Dimineața, pregătim rucsacul, luam micul dejun inclus in prețul cazării si o intindem spre Balea Cascada cu scopul de a prinde prima telecabina. Nu stam mult si formam repede un grup pentru a pune in functiune transportul pe cablu ce ne scoate in Caldarea Balei. Vremea continua sa fie la fel de superba ca si in ziua precendentă, cu soare mult si temperaturi cu mult sub zero grade. Având cu câteva zile inainte temperaturi ceva mai ridicate, zapada s-a tasat bine, iar acum s-a facut beton, ideală pentru a urca la colțari. Riscul de avalanșa pe buletinul nivologic era moderat, adică gradul 2, asa ca aveam toate condițiile pentru o tura reușită. 
    Ajunși la Balea Lac, punem la punct ultimele detalii si pornim in misiune. Punem coltarii in picioare si dam piept pantei înclinate ce ne scoate in Saua Caprei. Avem o aderenta buna cu ei in picioare si nimic nu tine din ascensiune. Peisajele devin din ce in ce mai atrăgătoare pe masura ce urcam si pofta vine mâncând. Aplombul creste simtitor si in scurt timp ieșim in sa. Vantul începe sa-si arate coltii, chiar daca nu erau anuntați multi kilometri la ora, in Fagaras nu scapi foarte ușor de astfel de curenți. Daca pana aici am mers pe traseul clasic de vara, din sa datele problemei se schimba. Traseul ce duce vara pe vârf merge pe sub culme, fiind periculos chiar daca acum aveam condiții foarte bune de zapada. Asa ca facem stanga si ținem creasta matematica, urcand fiecare proeminenta, inclusiv Vârful Vaiuga. Cu o doua zile inainte căzuse un strat neînsemnat de zapada, dar care, purtat de vant, s-a asezat pe culme si era instabil in unele locuri. Se așezase pe un strat înghețat si fugea ușor sub presiunea bocancului. Având hău si in stanga, si in dreapta, suntem atenți la fiecare pas. Facem pași mici si verificam de fiecare data sa prindă in zapada înghețată, ca nu cumva sa o luam la vale cu stratul înșelător aflat deasupra. Bineînțeles, aveam pe noi tot harnașamentul necesar unei astfel de ture. Frumusețea a tot ce ne înconjoară este greu de descris in cuvinte si ma rezum doar la unul singur, divin. Toate vârfurile masivului ies in evidentă in bătaia soarelui, fiind ușor de identificat.
     Coboram de pe Vaiuga in saua cu același nume si urmează inca un asalt spre vârful intens discutat in ultimul timp, Vanatoarea sau Vânatarea lui Buteanu. Cu răbdare, urcam accentuat, ajutați de crampoanele ce musca cu sete din terenul înghețat. Suntem atenți si la cornisele aflate inspre caldarea Vaiuga, ca nu cumva sa rupem una din ele. La condiția fizica pe care o aveam, dupa o perioada in care am mers săptămânal, il dovedim ușor. Bine, nici nu este in traseu asa lung.
      Trecem de crucea apărută recent chiar pe ultimii zeci de metri si in scurt timp suntem pe varf. La fel spun si acum, divin. Principala atracție este trapezul format din Vârfurile Vistea si Moldoveanu, care sunt inconfundabile daca știi Făgărașul. Vantul sufla ceva mai tare si, dupa câteva poze, facem cale întoarsă. Urmărim același traseu pana in Saua Caprei, in care dam de iubitorii sporturilor de iarna veniti sa faca pe pantele inghetate câteva viraje. Daca pentru noi, cu colțarii in picioare, terenul era perfect, pentru schiori crusta de gheata le crea dificultati. Ei căutau zapada ceva mai moale.
      In sa ne hotărâm sa coboram la Balea fara a mai urca pe Iezerul Caprei. Nu mai aveam nici chef iar timpul ne presa putin. Ii dam la vale pe zapada putin dezmorțită de razele soarelui si imediat ajungem la cabana. Ne descotorosim de echipament si mergem la cabana sa imbucam ceva. Ne-ar fi prins bine inca o noapte de relaxare in zona, dar suntem nevoiți sa ne îmbarcăm in telecabina pentru a ajunge la masina si in București. Pierdem timp prețios pana când pleaca ultima telecabina. Nu ne strânsesem decât 4 persoane si nu pornesc instalația daca nu sunt 7-8. Lăsam in urma splendoarea fagaraseana si ne ducem spre case pentru a intra din nou in rutina zilnică.