Iarna este anotimpul capricios in care mulți își doresc sa se aventureze pe culmile celor mai înalți munti din țara noastră. Însă acest anotimp implica o buna cunoaștere a muntelui, pregătire fizica si un echipament adecvat. Daca vara putem accede relativ ușor pe toate traseele din țara, iarna situația se schimba total. Unele devin impracticabile, cu un risc major, îndeosebi la avalanse, iar altele pot fi abordate in anumite condiții de cei cu experiența, echipati corespunzător. Traseele pe care le vom explica mai jos sunt cele de nivel mediu, accesate cel mai des de montaniarzii ce vor sa depășească limita traseelor ușoare de iarna si care implica un risc mai ponderat fata de altele.

Piscul Negru – Vf Lespezi – Cornul Caltunului (Masivul Fagaras – timp de mers 5- 6 ore) un traseu ce ne duce pe doua dintre cele mai înalte varfuri din țara si care depășesc 2500 m, având ocazia de admira crestele impunătoare ale Făgărașilor ce seamănă izbitor cu Alpii. De lângă Cabana Cota 1200, intram pe punct rosu, pe un traseu ce ne scoate la Stana din Lespezi. Traseul nu ridica probleme deosebite in continuare, doar panta ne obliga sa depunem un efort susținut si cu o pereche de colțari, pe o zapada tare, putem lua ușor altitudine. Nuca tare acestui traseu este stânca ce ne iese in cale pe la 2200 m altitudine si in care avem nevoie de condiții bune de zapada pentru a o depăși pe partea dreapta. Totodata, avem nevoie de un ham, o coarda si un piolet pentru a reduce riscul unei căderi. Trecuți de acest obstacol, in continuare suntem nevoiți sa urcam o panta asidua si, pentru o mai mare siguranta, este bine sa continuam ascensiunea legati in coarda, mai ales daca mergem si pe Vârful Cornul Caltunului. 

Cabana Negoiu – Vârful Serbota (Muntii Fagaras – 3 ore 30 minute) un traseu ceva mai greu decât primul, pentru ca avem de parcurs o muchie îngusta in care trebuie sa pășim cu mare atenție. De la Cabana Negoiu ieșim repede in culme, de unde incepem sa ne echipam pentru un traseu de iarna. Colțari, piolet, casca, coarda, ham, carabiniera sunt elementele de care avem nevoie pentru a dansa pe Muchia Serbotei. Dupa nume ne dam seama ca avem câteva pericole ce ne pasc in aceasta aventura. Cornisele sunt principalul pericol ce se instalează la apariția zăpezii purtate de vant, fiind mereu cu băgare de seama pentru a nu calcă in abis. Partea stanga este cea in care o cădere ar avea urmari grave. De aceea, experiența pe astfel de trasee își spune cuvântul, iar cei ce nu o au sau au rau de înălțime când merg pe portiuni înguste nu au ce cauta. 

Cabana Malaiesti – Hornurile Mari – Vf Omu (Masivul Bucegi – timp de mers 4 ore) daca pana la cabana putem accede ușor, de aici se schimba treaba. Urmând firul Vaii Malaiesti pana ajungem la Hornurile Mari, in care avem nevoie de o zapada buna pentru a urca pe ele si, bineînțeles, echipamentul pe care il recomandam si la celelalte doua trasee. O alta recomandare este ca atunci când ninge recent, in cantități mari, traseul poate deveni riscant din cauza zăpezii ce formeaza cornișa in partea superioara si care o poate lua oricând la vale, declansand avalanșa. Din Saua Hornurilor putin timp ne mai desparte pentru a ajunge pe alte doua varfuri aflate in top, Vf Omu, respectiv Bucura Dumbrava, ambele cu peste 2500 m. 

Stațiunea Parang – Cârja – Vf Parângul Mare (Masivul Parang – timp de mers 5 – 6 ore) un traseu de 4 ore si ceva vara, dar care iarna se transforma intr-o aventura de aproape 6 ore, in funcție de starea zăpezii. Din stațiune urmam linia de creasta pe Parângul Mic si Badea, nicidecum traseul de vara. Pana ajungem la Refugiul Cârja, mari dificultati nu întâmpinam, însă urcarea pe varful cu acelasi nume ne da emoții. Traseul de vara nu este o opțiune si încercam creasta matematica pe muchia din stanga, mânuind cu dibacie pioletul. De pe Cârja ținem in continuare linia crestei, dar cu mare atenție la cornisele înșelătoare de pe partea stanga. Varfurile Stoienita si Gemanarea sunt provocările ce trebuie trecute pentru a ajunge pe Parângul Mare, cel mai înalt din acest masiv. 

Cabana Gențiană – Coltii Pelegii – Vf Peleaga  (Masivul Retezat, timp de mers 4 ore) – de la Cabana Gentiana mergem pe traseul clasic de vara pana la Lacul Pietrele. De aici mai mergem putin pe el si ne lăsam in stanga pe traseul de iarna ce iese dupa Vârful Custura Bucurei. Avem o panta asidua ce nu trebuie abordata nici ea la mari incarcaturi de zapada cazute recent. Fascinați de frumusețea ce ne înconjoară pășim atenți pe stâncile ascuțite, ținând cu precădere creasta matematica cu atenție mare pe ambele părți. Categoric, echipati cu cele necasare unei ture de iarna la altitudine, pregătire fizica buna si pricepere pentru a ajunge pe summit-ul Retezatului, Vf Peleaga. 

Refugiul Grind – Coltii Găina – Vf la Om  (Masivul Piatra Craiului – timp de mers 2 ore) – Piscul Baciului sau Vf la Om este cel mai cel din Piatra Craiului. Traseul clasic il scoatem din ecuație si abordam culmea din dreapta cu crampoane in picioare si târnăcopul alpinistului. De la Refugiul Grind mergem pe traseul marcat pana la prima stânca proeminentă, de unde ne lăsam in dreapta pentru a urma Coltii Găinii. Traseul este scurt, dar cu o panta accentuată, iar pe final culmea se îngustează si sporim atenția pentru a nu pierde direcția. 

Peștera – Valea Ialomiței – Vf Omu (Masivul Bucegi – timp de mers 3 ore 30 minute) – un traseu pe vale care in condiții de zapada buna il putem aborda pentru a ajunge la Omu sau Bucura Dumbrava. Noi l-am coborât de doua ori si nu ne-a părut rau. In zona cascadei si ieșirea in Saua Cerbului sunt doua puncte cheie de care trebuie sa ținem cont si, bineînțeles, il evitam atunci cand sunt ninsori abundente sau încălziri bruște. Nu plecam fara echipamentul de iarna ce ne ajuta sa depășim cu ușurintă principale pericole. 

Cabana Suru – Vf Suru (Masivul Fagaras – timp de mers 4 ore) aflat pe partea nordica a masivului, traseul este ceva mai lejer decât cele doua prezentate mai sus, dar de care care se leagă o tragedie in care si-au pierdut viața un alpinist si un salvamontist. Pentru a evita astfel de tragedii, alegem traseul pe culme, marcat cu triunghi albastru, nicidecum pe cel cu triunghi rosu ce urca prin caldare. Pentru aplomb, pe o zapada tare, avem nevoie de colțari pana ieșim in creasta si in câteva locuri in partea superioara de o mică atenție. Apoi pășim pe culmea domoala si luam cu asalt o panta înclinată pana ajungem pe Vârful Suru pentru a ne bucura de o priveliște frumoasa.

Cabana Curmătura – Vf Turnu – Vf Ascuțit – Padinile Frumoase – Curmătura (Masivul Piatra Craiului – timp de mers 8 ore) plecam de la cabana pe ruta clasica si urcam pe traseul prevazut cu lanțuri in unele locuri. Nu trebuie sa ne bazam pe ele, pentru ca pot fi acoperite de zapada si ne echipam cum trebuie pentru o tura alpina. De pe Vârful Turnu ținem linia crestei cu mare atenție in unele locuri si asigurați in coarda pentru a nu părăsi creasta. Ceva mai prietenoasa decat porțiunea dintre Ascuțit si Saua Funduri, creasta ne oferă un spectacol desăvârșit cu crestele calcaroasa sculptate in alb. Din Vârful Ascuțit avem inca un obstacol, Padinile Frumoase, un traseu frumos, însă care implica un risc la avalansa atunci când zapada este cazuta recent in cantități mari sau avem încălziri bruște ale vremii. 

Cabana Cuca – Vârful Păpușa (Masivul Iezer – Papusa – timp de mers 5 ore) poate cel mai ușor traseu de iarna ce ne scoate la o altititudine considerabila. De la Cabana Cuca ne înscriem pe traseul banda albastra si o ținem prin padure pana ieșim in golul alpin lângă o stana. De aici urcam o culme prelunga pana in Saua Gradisteanu si in continuare avem parte de același traseu. O pereche de colțari si bete trekking nu strica sa avem la noi daca traseul este înghețat. Pe varf avem grija sa nu apropiem foarte mult de linia crestei pentru a nu rupe cornișa ce se formeaza uneori din cauza viscolului. 

In final, trebuie sa mentionam ca toate trasele implica un risc major iarna, mai ales atunci când avem ninsori abundente, creșteri bruște de temperatura, viscol. Faptul ca le-am descris ca fiind trasee de iarna cu un risc mediu nu înseamnă ca pot fi parcurse oricând sau de oricine. Toate implica un grad important de risc, necesitând o experiența de timp de iarna, echipament adecvat (colțari, piolet, ham, casca, coarda, carabiniera) si o condiție fizica buna.