Pe Padinile Craiului – Calinet

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada: 07 – 08 August 2019

Traseu: Plaiul Foii – Refugiul Sperantelor – Padina lui Calinet – Saua Calinet – Vf La Om – La Table – Prapastii – Zarnesti

Marcaj: Plaiul Foii – Refugiul Sperantelor , Refugiul Sperantelor – Padina lui Calinet – Saua Calinet nemarcat, Saua Calinet – Vf La Om , Vf La Om – La Table , La Table – Prapastii , Prapastii – Zarnesti .

Timp de mers: Plaiul Foii – Refugiul Sperantelor 2 ore 45 minute, Refugiul Sperantelor – Padina lui Calinet – Saua Calinet 3 ore, Saua Calinet – Varful La Om 2 ore 45 minute, Vf La Om – La Table 2 ore, La Table – Zarnesti (CFR) 2 ore 30 minute

Echipament: Pantof sport drumetie, ciorapi – 3 perechi, pantaloni lungi impermeabili – 1, pantaloni softshell, pantaloni scurti, bluza de corp – 1, tricou cu maneca scurta – 2, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca softshel- 1, geaca de puf, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, coarda, ham, casca, bucle echipate, coborator, aneau, carabe cu filet.

Observatii: traseul este dificil datorita distantei, diferentei de nivel si terenului accidentat; portiunea dintre Plaiul Foii si Refugiul Sperantelor nu se recomanda a fi parcursa in timpul ploilor torentiale, poteca prezinta zone accidentate, unele prevazute cu lanturi, se poate aluneca usor, pot fi viituri; portiunea dintre Refugiul Sperantelor si Saua Calinet este traseu nemarcat cotat cu 1b, prezinta 12 saritori mai mici sau mai mari ce necesita notiuni de catarare usoara, echipament minim adecvat (coarda, ham, carabe, casca) si necesita o buna orientare in teren; portiunea dintre Saua Calinet si Varful La Om este accidentata si nu se recomanda a fi parcursa in timpul ploilor torentiale, este expusa fenomenelor de tip fulgere si tunete, se poate aluneca usor. In partea superioara nu exista apa, singurele izvoare pe traseu sunt Izvorul Orlovski situat la 5 minute din poteca marcata triunghi rosu, la o ora si jumatate de Ref, Sperantelor si Izvorul din zona La Table; traseul este recomandat alpinistilor si montaniarzilor cu experienta, cu o buna pregatire fizica;

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 21.88 km
Max elevation: 0 m
Min elevation: 0 m
Total climbing: 0 m
Total descent: 0 m

Download file: Plaiul Foii - Speranțe - Padina Calinet - La Om - La Table - Zarnesti.gpx

View more photos

Cum traseele marcate ce urca in Creasta Pietrei Craiului s-au cam terminat sau le-am facut de mai multe ori, am ales un traseu nemarcat si anume, Padina lui Calinet. Intrând in categoria traseelor de alpinism sau carpatism – un termen mai nou folosit, ea este cotată cu 1b, adică cu mici elemente de catarare pentru a depăși saritorile de câțiva metri aflate pe firul vaii. Pentru tura asta alocasem doua zile, in prima zi ceva mai lejer, iar a doua zi grosul. Pornim din Plaiul Foii, nu inainte de a servi ceva la restaurantul cabanei. Nu aveam de ce sa ne grăbim pentru ca in prima zi aveam de gând sa ajungem doar pana la Refugiul Speranțelor, iar ziua era destul de lunga. Suntem pregătiți pentru orice varianta in caz ca refugiul este plin, adică sa dormim si sub cerul liber.
Din Plaiul Foii o luam ușor pe panta ce se amplifica pe măsura ce urci. Am încercat sa iau minimul necesar, însă apa este cea mai importanta in Crai. Nu m-am bazat foarte mult pe Izvorul Orlovski pentru ca a fost o perioada lunga in care nu prea a plouat si, având experiența din Fagaras in care, sub Vistea, am coborât câțiva metri buni sa găsesc apa, am zis sa nu riscam. Traseul este marcat de câțiva ani cu triunghi rosu, traseu pe care l-am facut anul trecut pana in creasta, deci știam ce ne așteaptă pana la refugiu. Caldura este apăsătoare si, pana luam altitudine, ne consuma repede resursele. Când ajungem la indicator, de unde trebuie sa facem stanga si de unde, totodata, putem urca la izvor, luam o pauza. Lăsam desagele grele din spate si urcam spre izvor. Spre surprinderea noastra găsim apa, un firicel de apa abia se prelingea pe țeava încastrată in pământ. Bem cat putem pentru a nu epuiza rapid resursele de apa din rucsac si ne continuam ascensiunea. Panta ia proporții si mai mari, in unele locuri ne ajutam de lanțuri, însă si cu greutate in spațe ne mișcam bine.
Facem aproape trei ore pana la Speranțe si nu avem ce face decât sa pierdem timpul pe lângă refugiu pana seara. Incep sa coboare grupuri multe din creasta, chiar si la ore târzii. Multi din ei erau la prima experiența pe traseul asta si nici nu știau ce ii așteaptă. Daca ai ajuns la refugiu si crezi ca ai scăpat daca intri in padure, nu ai facut o alegere buna. Traseul are câteva porțiuni solicitante, prevăzute cu lanțuri, cu o panta accentuată si zone pamantoase alunecoase. Asa ca nu e varianta tocmai buna de coborât pe timp de noapte. Seara este liniștita, pierdem timpul pe lângă refugiu cu pozele, exersam un rapel si la lăsarea serii ne băgam in sacii de dormit. Si dupa asta se mai auzeau inca oameni coborând.
Dorm in reprize, dar dorm bine pana la ora trezirii. Ne lungim cu o jumătate de ora peste ora stabilită. Parca era bine in sacul de dormit. Se face 07:30 si o luam din loc. Coboram câțiva metri si facem stanga pentru a intra in vale. Dam de scara șubreda de care ne asiguram, scara pe care vânătorii de capre negre au incastrat-o in stâncă in vremuri îndepărtate, asa cum o descrie I. Ionescu Dunăreanu in cartea sa din anul 1958. Mergem câțiva metri pe o poteca ce intra intr-un horn in care te strecori greu cu rucsac mare in spate. Încercam si varianta prin dreapta printre jnepeni si pare ca ar fi mai bine. Valea seamăna izbitor cu Valea Galbinele, însă saritorile nu sunt atât de mari. Tot ce ne iese in cale ocolim pe dreapta, pe vreme buna intuiești repede pe unde trebuie sa o iei. La o prima săritoare ne sare in cale si o capra neagra, din câteva hopuri a trecut pe partea cealaltă a versantului. Are un talent imens in a se cațără. Cum ziceam, prima mare săritoare o ocolim prin dreapta si ieșim deasupra ei. Valea pare ceva mai usoara ca Galbinele, chiar daca saritorile sunt mai multe si prize mai putine. 12 săritori mai mari sau mai mici numără autorul cărții menționate anterior.
La a doua procedam la fel, o ocolim prin dreapta. Oprim deseori sa facem poze, dura ceva mai mult timp pentru ca aveam totul in rucsac. Hamul nu ne dădea voie sa ținem ceva in buzunar. Luam repede altitudine, in Crai traseele sunt scurte dar al naibii de înclinate, nu te lasa deloc. O a treia săritoare mare o ocolim tot prin dreapta, dar cred ca am luat curba cam in lung. Însă traseul avea siguranța si nu am întâmpinat dificultati mari. In alte articole sau in cartile lui Ionescu Dorneanu si Emilian Cristea saritorile sunt abordate diferit, fiecare procedează cum crede in teren si in funcție de experiența pe care o are. Ideea e ca trebuie sa le treci cat mai in siguranța fara riscuri prea mari. Mie, la fel cum am procedat, mi s-a părut ca a fost ok si nu m-am simțit in pericol. Bineînțeles, ca ne-am luat măsuri de precauție, adică aveam la noi ham, coarda, carabe, bucle, casca, sistem de rapel, in caz ca greșim ceva, sa putem cobori in siguranța. Padina lui Calinet este străjuită de Muchia Cornul Caprei si de Muchia dintre Timbale, ambii versanți având alte trasee de alpinism de diferite grade de dificultate deschise de alpiniști de renume, enumerate sau descrise in cartea lui Emilian CRISTEA din 1982.
Iesiti in creasta, luam o pauză lungă, ne descotorosim de echipament, mâncăm, aranjam rucsacul si o întindem pe creasta. In sfarsit după trei încercări, asta fiind a patra, avem parte de vreme bună pe creasta nordică între Timbale si La Om.
Din Saua Calinet facem dreapta si luam la rând vârfurile Timbalul Mic, Vladusca, Sbirii, Ocolit si in cele din urmă Vf La Om, cel mai înalt din Piatra Craiului. După Padina lui Calinet, pe creasta parca zburdam, asa usoara părea. Este weekend si cum era de așteptat masivul este aglomerat. In mare parte abordau creasta in sens invers. Timpul se scurgea cu rapiditate, iar noi mai avem distanta lungă până terminăm ce ne propusesem astăzi. Pentru fiecare vârf este necesar să urcam si coboram metri buni. Tot cam trei ore ne iau sa ajungem la Om. Deși este cel mai înalt vârf, nu a reprezentat principală noastră țintă. Am fost de vreo cateva ori aici, chiar si iarna. O pauză de 10 minute si ne lăsăm la vale. Cum picioarele isi mai pierd din mobilitate, coboram încetișor. Grohotisul fuge usor de sub picioare, niste bete ar fi fost bune, dar cate sa iei cu tine. Poate ca ar fi fost o varianta mai buna pe Colții Gainii, pe traseul de iarna.
La 15:30 suntem la Refugiul Grind, loc în care alimentam din nou rezervorul. Urmeaza un drum plicticos prin Prăpăstii. L-am făcut de multe ori si, fiind obosiți, nu vream decât să ajungem cat repede in Zarnesti. Gonim cat putem de repede pe cruce rosie, însă evităm Cheile Pisicii si o luam pe drumul forestier ce da in cel ce urcă la Curmatura. Mergem fara pauze, timpul avut la dispoziție era limitat. Trebuia să prindem trenul spre Brașov, altfel aveam de așteptat vreo două ore. Ajungem la limita si pe final chiar alergam, abia ma mai țineau picioarele după 11 ore de mers cu un rucsac greu in spate.