Padini din Crai – Sindileriei si Hotarului
PERIOADA: 04 Noiembrie 2018
Traseu: DC 50A – Schitul Coltul Chiliilor – Padina Sindileriei – Varful Turnu – Padina Hotarului – DC 50A
Marcaj: DC 50 – Intrare Padina Hotarului nemarcat – Intrare Padina Hotarului – Schitul Coltul Chiliilor -Intrare Padina Sindileriei 
, Padina Sindileriei – Varful Turnu 
, Varful Turnu – Padina Hotarului 
Timp de mers: DC50 A – Intrare Padina Sindileriei 1 ora 15 minute, Padina Sindileriei – Varful Turnu 2 ore 15 minute, Varful Turnu – Padina Hotarului – DC 50 A 2 ore 45 minute
Surse de apa: Schitul Coltul Chiliilor
Echipament: bocanci de munte, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, pantaloni softshell, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca softshel- 2, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1.
Observatii: traseele sunt dificile, au o panta accentuata, zone cu grohotis instabil si alunecos, zone cu jnepenis dens, portiuni expuse, diferente mari de nivel. Iarna pot fi avalanse pe ambele trasee.
Pentru orientare folositi track-ul GPS
Max elevation: 1873 m
Min elevation: 739 m
Total climbing: 1162 m
Total descent: -1162 m
Piatra Craiului a fost ca un magnet pentru mine anul asta, concurând cu Bucegiul la numarul de ture facute. Toamna târzie inca se menținea cu temperaturi ridicate peste asteptarile noastre. Zilele cu soarele pe care le-am așteptam toată vara au venit in Octombrie si Noiembrie. Menținem un ritm bun, suntem la a 6 tura in toamna asta si 25 pe tot anul. Nici nu ma gândeam sa pierd asa zi superba de weekend.
Plecam spre Zarnesti si la 10 :30 parcăm masina la ieșire din oraș, pe DC 50A, drum ce duce in Plaiul Foii. Intram pe drumul pietruit care duce la Schitul Colțul Chiliilor, exact de la stana aflată pe partea stanga. Punem la punct ultimele detalii privind echipamentul si ne infingem in traseu. Ținta noastră, Padina Sindileriei. Accesul in ea se face din traseul banda albastra, traseu care pleaca din Zarnesti via Diana si se la lasa in Plaiul Foii. Portiunea pana a intra pe padina o devoram îndată. Doar o scurta pauza lângă izvorul schitului, in rest talpa. Traseul propus nu este unul lung, insa este solicitant, avand o panta cu multe grade.
Provocarea începe de la intrarea pe padina mărginită de pereții calcaroși si impunatori pe care stau copacii agătați ce sfideaza gravitația. Traseul ne ia in primire cu o săritoare prevăzută cu lanț pe versantul stang, deloc usoara. Panta se amplifica iar mușchii picioarelor incep sa se încordeze la maxim. Valea parca vine peste tine. Urcam bine, suntem bine întremati si nu stam pe gânduri. Grohotisul instabil te tragea inapoi. Îmi aduce repede aminte de Padina Hotarului, pe care am urcat anul trecut si pe care aveam de gând sa coboram. Azi aveam viața grea. Înaintam ușor cu toate ca nu prea avem aliați. Recurgem la suplimente alimentare menite sa ne aducă un plus de energie si iată-ne pe la 1500 si ceva. Ne lăsam pe stanga pentru ca va trebui sa intram pe culme. Grohotisul devine si mai instabil, noi derapând frecvent. Dinamica vaii te uluiește pe măsura ce urci, la fel si pereții ce stajuiesc valea. Pereții cu striații numite lapiezuri dau o farmec aparte traseului. Facem stanga si intram in padurea de brazi si imediat in jnepenis. Te cam păcălești odată intrat in vegetația luxuriantă, crezând ca nu mai ai mult si ajungi in creasta. Dar de fiecare data mai apare care ceva. Mergem parca printr-un tunel de jnepeni mari, agățându-se des de noi. O frumusețe rara. Micile deschideri te copleșesc pe o asa vreme. Vedem din ce in ce mai bine Iezer&Papusa, însă nici pădurea sau versanții albiciosi nu erau de neglijat. Ce sa mai, am dat-o bine astăzi. Înscriși pe culme, ne zbatem inca printre jnepenii sacaitori pana pe Vârful Turnu. Nu se lasa panta nu ne secătuiește de puteri. Asa e Craiul, nu găsești traseu lejer spre creasta. Știm asta si de aia si venim. Vrei adrenalina, vii in Crai.
Ajunși pe Vârful Turnu, ne tolănim la soare si ingurgitam ce avem prin rucsac. Un somn ne-ar fi prins bine in bătaia razelor de soare. Dar daca ai ajuns in creasta greu, nu iti va fi ușor nici la coborare. Urmează repriza a doua, la fel de încrâncenata ca prima – Padina Hotarului. O știam de acum un an, ce lupta si atunci. Febra m-a ținut vreo 2 zile, desi ceva condiție fizica aveam. Părăsim vârful dupa o pauza de 30 minute si ne pravalim pe Hotar. Panta este chiar mai accentuată decât pe Sindileriei. Dupa o zona de jnepenis, coboram odată cu pietrele. Alunecau la vale sub greutatea noastră, noi făcând echilibristica in multe locuri, ajutat si de un bat de trekking. Coboram ușor, tin la genunchii mei si nu vreau sa o comit. Nu am avut niciodată probleme de mâini sau picioare rupte, nici macar entorse si nici nu mi-as dori sa am. Mai câte o înjuratura, mai taras si trecem de jumătatea traseului. Credeam ca o sa scăpam ușor, dar parca valea se adâncea si era fara fund. Minutele treceau ușor, fiind previzibil ca frontala ne va fi de folos pe finalul traseului.
Ceasul se apropia de ora 17:00 si nu mai era niciun dubiu ca ne va prinde noapte. Când ieșim de pe grohotisul instabil aprindem frontalele si pășim atenți pe covorul de frunze. Nu ne făceam griji, am multe ture pe timp de noapte si ieșisem de pe traseul dificil. Cufundați in noapte, ne croim drum prin padure la lumina frantalelor vreo 30 – 40 de minute pana la masina. Dupa ce am urcat si coborât cele doua trasee, genunchii mei fierbeau. Panta celor doua trasee este printre cea mai mare de pe traseele marcate de la noi din țara. In nici 2 km urci sau cobori vreo 1000 m. Punem punct traseului nostru de astăzi in jurul orei 18:00. Adică dupa 7 ore si ceva de mers si o zi superba de toamna târzie.
Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.
