Download file: Bran - Ciubotea - Omu - Gaura - Bran.gpx

   Intr-o zi incendiara de vara, cu temperaturi ce se anunțau a fi peste 40 grade, am evadat unde altundeva decât la munte. Dupa o pauza de 7 luni de Bucegi, era o momentul sa-i descoperim noi tinuturi. Traseul ales era unul ce depășea putin capacitatea noastra de rezistența fizica. Sa urci 1800 diferența sa cobori tot atât, sa mergi 12 ore si 30 minute, sa parcurgi o distanța de 26 km, coroborate cu greutatea rucsacului si soarele arzător, este mai mult decât suficient pentru o zi.
Gonim, de cum se luminează, din București spre Bran si la 08:30 suntem la baza traseului marcat triunghi galben. Lăsam masina la prima bariera, puteam merge putin mai sus, dar ne-a fost frica ca vom găsi bariera închisă la întoarcere. Plecam aprovizionati corespunzător cu câte 3,5 l fiecare de lichide, plus dulciuri si fructe pentru energie. Nici crema sau ochelarii de soare nu ne lipseau. La ce canicula se anunța, chiar aveai nevoie de lichide multe, știind faptul ca vom depune un efort considerabil, iar apa pe traseul Ciubotea nu prea găsești. Dupa un mers lejer pe drum pietruit pana in dreptul Salvamontului ce s-a inchis de curând, incepem sa luam in piept panta din ce in ce mai pronunțată. Urcam o buna perioada de timp pe pârtia de schi. Luam o pauza de hidratare, când din urma ne ajunge un grup de copii ce urca energic spre Omu. Aveau putina greutate cu ei, propulsându-i mai ușor către varf. Noi urcam mai încet cu greutate in spate, in plus ca luam dese pauze pentru poze si a ne bucura de natura, ca doar asta venisem la munte.
Dupa terminarea pârtiei, declivitatea devine tot mai pronunțată, nu te lasa deloc. Poteca este ușor accidentata in unele locuri, fiind atenți unde punem piciorul. Ieșim dupa 1 ora si 30 de minute intr-o poiana in care avem o panorama splendita cu un perete de abrupt bun pentru cățărători. Poiana era semn ca ne apropiem de ieșirea in golul alpin. Ne gândeam la soarele strălucitor care ne va stoarce rapid de energie. Cam 20 de minute am mai mers si am iesit la un punct de belvedere, loc in care se afla limita pădurii. Dupa câteva poze in care am constatat ce aveam de urcat, umblam in rucsac in căutarea cremei de soare si a ochelarilor.
Incepem sa urcam din nou spre pragul glaciar situat la 2000 m punctat pe GPS. Inca de la baza colectam puncte GPS in locurile in care le credeam de interes. Baza de date o actualizam mereu in funcție de zona in care mergem. Dupa prag, panta s-a mai domolit putin, dar nu pentru mult timp. Dam de o baraca, ce presupun ca este folosită ca stana si imediat facem dreapta, urcând o panta accentuată. Pana pe culme accentuată a fost mereu, ziceai ca nu se mai termina. Un incovenient era vantul ce sufla cu o viteza mult mai mare decat prognozau site-urile meteo. Ne echipam fiecare cu ce avem împotriva vântului si răzbătem anevoios ultima porțiune înclinată pana la intersecția cu traseul ce vine de pe Clincea. Pe traseu era un adevărat furnicar, pe măsura ce ne apropiam de Saua Hornurilor drumetii mișunau din toate direcțiile.
Coboram cativa zeci de metri in Saua Hornurilor ca sa avem ce urca. Ultima porțiune spre Omu, desi nu este asa abrupta, devenea tot mai ostenitoare din cauza vântului tăios ce iti tumefia fata. Când am ajuns in cabana simteam ca îmi arde fata, chiar daca ma protejasem cu crema, ochelari si geaca de vant. La Omu aglomerația depășea limita admisă, cabana super aglomerata, cum niciodată nu o văzusem. Toate lumea evadase din orase din cauza caniculei. Bucegiul este o varianta buna ca sa ajungi in scurt timp sa te bucuri de munte. Luam o pauza meritata la cabana pentru un ceai si o ciorba. Când ma gândeam ca mai avem inca vreo 6 ore de coborâre nu îmi venea sa mai dau plecat. Caldura, vantul, diferența de nivel ne solicitase bine.
Nu aveam încotro, trebuia sa plecam, asa ca ne lăsam rapid in Saua Hornurilor din care facem stanga pe cruce rosie, ruta ce urmărește Valea Gaura. Știam traseul de acum un an de zile, când l-am abordat in urcare cu innoptare chiar lănga stana. Știam de porțiunile dificile aflate sub pragul de 2000 m. Pana acolo mergem lejer, traseul nu prezintă dificultati si pierdem imediat cam 500 m altititudine. Surprinzător, lumea inca urca, am întâlnit drumeti chiar si sub stana din Gaura pe la 19:30. Porțiunea accidentata avea anul trecut lanțuri noi care acum dispăruse. Probabil ciobanii sau unii rau intenționați au facut lucrul asta. Coboram atenți sa nu comitem o greșeală, oboseala, terenul accidentat pot duce la consecințe grave. Ajungem la cealaltă porțiune la fel de dificila care anul trecut avea gheata. Aici lanțurile erau bine prinse si de mare ajutor. Ne iau vreo 15 minute sa depășim zona periculoasa, dupa care luam o pauza de masa. Eram vlăguiți dupa atâta efort, iar ce mâncasem la Omu nu ținuse prea mult de foame. Am trecut de zonele expuse si nu ne rămânea decât un traseu lung prin padure.
Pornim spre Cascada Moara Dracului, următoarea ținta a noastră, o cădere de apa de 30 m. Din traseu, ne abatem 2 minute pentru a ne încânta putin privirea. Urcam putin mai sus pe cele doua trepte prinse de perete pentru a face câteva poze. Nu pierdem mult timp si o luam din loc. Dupa câțiva pași îmi dau seama ca am pierdut ochelarii de soare. Ii găsesc chiar lângă cascada, imi cazuse de pe rucsac. In 15 minute ajungem la Stana din Gaura, nefuncțională din ce am inteles de la un cioban. Spunea ca toată valea le aparține si de-obicei stau la stana din Gutanu, aflată pe traseul ce urca sau coboară pe muntele Batrana. De aici ai posibilitatea sa mergi pe triunghi albastru spre Poiana Gutanu, sa cobori in Simon pe triunghi galben sau mai departe in Bran. Pășim in continuare pe cruce rosie putin gânditor la porțiunea de dinaintea Șeii Polițe. Știam ca trebuia sa coboram vreo 100 de metri si sa o urcam la loc.
Energia se cam epuizase, asa ca trebuie sa mai tragem de noi. Întâlnim un grup mai nebun ca al nostru, traseul parcurs de ei era si mai lung. Schimbam câteva vorbe, ne uram drum bun si ne vedem mai departe de-ale noastre. Intr-o clipa de neatenție o luam pe un drum de ATV-uri. Studiem GPS-ul, realizând ca am pierdut ceva timp. Reintram pe traseu sa înfruntăm inca o panta înclinată, credeam ca am scăpat când o luasem pe acea poteca. Scăderea in altitudine aducea o caldura mai apăsătoare, făcând uz de ultima sticla de apa. Am carat apa exact cat mi-a trebuit. Din Saua Polițe timpul dat pe marcaje era descurajator.
Coboram ultima parte a traseului in graba, oricum nu mai contau 30 minute in plus sau in minus. Panta era in nota obișnuita, abrupta. Picioarele abia daca mai răspundeau la comenzi, fiind atent la fiecare pas sa nu îmi fuga piciorul. Nu voiam sa o comit la final. Intr-un târziu suntem la masina, 12 ore si 30 minute arata ceasul ca s-au scurs de când am dat startul turei. O jumate de zi in care Bucegiul ne-a oferit liniște si peisaje frumoase. Când ai parte de aceste lucruri ce mai contează efortul depus. Rasplata primită a fost pe măsura strădaniei noastre. Cele doua trasee sunt unele dintre cele mai frumoase din Bucegi, iar pentru a beneficia de aceste clipe trebuie sa faci un efort urias.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---