Organizarea unei expeditii montane
Organizarea unei expediții implica un efort suplimentar pentru ca obiectivele propuse sa fie atinse. De la achiziționarea de bilete pentru transport, rezervările la hoteluri, cabane, campinguri, pana la procurarea echipamentului, hranei, toate trebuie calculate minuțios pentru ca expediția sa se desfășoare in condiții optime si fara a avea evenimente neplăcute. Pe lângă toate acestea, in funcție de obiectivul stabilit, pregătirea fizica si tehnica trebuie făcută inainte de toți membrii expediției, dar vom explica mai mult când vom atinge acest punct.
Făcând câteva astfel de ture in munti de 4000-5000, am învățat sau furat anumite lucruri, pentru un proverb spune ca uneori meseria se fura, pe care le vom expune in articolul de fata. Lucruri care speram ca vor fi utile celor ce vor sa întreprindă astfel de activități, si pe care le-am căutat si noi si pe care cu greu le-am găsit.
In primul rând ne vom stabili obiectivul pe care vrem sa-l atingem, bineînțeles, in funcție de pregătirea fizica si tehnica deținuta de fiecare membru al grupului.
Transportul. Dupa ce am stabilit ținta vom stabili mijlocul de transport cu care ajungem in zona respectiva, adică avion, masina personală, tren sau autocar. In caz ca alegem avionul, este indicat sa stabilim si celălalte legături cu care vom ajunge in zona montana din care pornim aventura. Este de preferat sa găsim un avion care sa ajunga cat mai de dimineața in țara de destinație, pentru ca ulterior sa avem timp sa facem legătura si cu celelalte mijloace de transport. Trebuie sa fim informati despre mersul trenurilor, autocarelor si cum achiziționăm biletele necesare pentru fiecare mijloc de transport in parte. Sistemul de taxare poate sa difere si e posibil sa plătim suprapreț daca nu suntem informați. Daca am ales varianta cu masina, lucrurile sunt mai simple pentru ca putem deplasa pana la locul cu pricina, însă cu inconvenientele de rigoare, adică oboseala, timp mai mare de parcurgere.
Cazarea. In continuare ne vom ocupa de cazări. Cele mai importante sunt cele de la cabane (ex: Gnifeti, Gouter, Vittorio Emanuelle), unde, in plin sezon turistic, cu siguranța cererea va fi mare. Pentru a fi siguri ca avem loc rezervat vom contacta cabana respectiva din momentul in care se da startul sezonului si unde vom da un avans. Daca alegem varianta cort, trebuie sa ne asiguram ca in zona respectiva este permis campatul, ca nu cumva sa luam o amenda destul de mare. Daca am stabil cabana, refugiul din care atacam summitul, celelalte rezervări se pot face in funcție de buget si unde ne place sa stam. In țările alpine campingurile sunt la mare cautare, fiind dotate cu toate utilitățile (dusuri cu apa calda, toalete, wifi, restaurant, bar, market, curent electric etc). Dam exemple aici de Les Arolles – Chamonix, Campeggio Alagna, Gran Paradiso – Pont du Breuil
Hotelurile sau pensiunile sunt si ele opțiuni bune pentru cei ce vor exclusivitate, cei ce nu sunt obișnuiți cu cortul, cu dormitul in camere de 8- 10 pers. Pentru astfel de cazări am optat si noi, mai ales in ultimile zile de expediție pentru a avea acces facil la aeroport si pentru a vizita orașul din care ne vom întoarce in țara.
Documentele. Odată stabilite aceste lucruri, ne vom ocupa de documente. In cazul in care mergem intr-o țara in care avem nevoie de viza, pașaport nu vom da banii pe cazări pana nu suntem siguri ca vom face rost de actele necesare accesului in țara respectiva. Pentru a ne informa cat mai bine vom accesa site-ul MAE sau site-ul ambasadei din țara in care mergem, pentru a sti sigur de ce documente avem nevoie. Pe lângă viza, pașaport, carte de indentitate pot fi si alte documente cum s-a întâmplat in ultimul an, Certifcat Verde Covid, dPLF etc. Alt aspect pe care trebuie sa l luam in seama este asigurarea de călătorie, la care trebuie sa fim atenți pentru ca activitatea pe care o desfășuram, adică alpinism, este inclusă la sporturi extreme si care are condiții speciale in funcție de altitudine. Mai succint, ea trebuie sa acoperă altitudinea la care mergem si sportul pe care il practicam, pentru ca intervenția unităților de salvare din țara respectiva sa fie acoperită de polița noastră de asigurare.
Echipamentul – la altitudine face diferența, o geaca de puf, o geaca sau pantaloni de Goretex sunt câteva din articolele ce nu trebuie sa lipsească din rucsac. Sunt foarte ușoare, sunt călduroase, respirabile, rezistente la vant si sunt ideale pentru expediții unde fiecare suta de grame contează. Echipamentul vestimentar consta in următoarele: bocanci de iarna, ciorapi de lana, pantaloni de corp, pantaloni softshell, pantaloni de vant si ploaie (Goretex), bluza termică, tricouri, bluza polar, geaca softshell, geaca Goretex, geaca de puf, manusi, buff, căciula, cagula. Numărul fiecărui articol poate sa difere in functie de numarul de zile pe care-l stam.
Accesorii: ochelari de soare (spectrum 2,3,4), crema de soare, gel de buze, cuțit, folie de supraviețuire, lanterna frontala cu baterii de rezerva, baterie externa, GPS, ceas outdoor, harta, busola.
Trusa medicală si medicamente. Folie de supravetuire, leucoplast de diferite dimensiuni, fasa sterila, forfecuta, atela, baneocin, Paracetamol, Aspirina, Nurofen, Pastile anti-diareice (Imodium, Smecta), Laxative (Dulcolax), pastile pentru rau de inaltime, edem pulmonar, edem cerebral (Acetazolamida, Nifedipina, Dexametazona), suplimente alimentare pentru somn (Nervocalmin, Optisomn), Anti – friction (impotriva iritatiilor in zonele sensibile), calmant pentru intepaturi insescte, antibiotic, pastile de purificare a apei, crema pentru insecte (in situatia in care mergem in tara de pe continentul african sau asiatic trebuie sa ne informam in privinta vaccinurilor pe care trebuie sa le facem, febra galbena, tifos, malarie etc.
Echipamentul tehnic de ghețar: colțari, piolet, ham, casca, carabiniere cu filet – 3, coarda, prusik 5-6 mm – 2, șurub de gheata, anouri – 2, dispozitiv Tibloc si dispozitiv x. Toate acestea sunt necesare pentru mersul pe ghețar si pentru salvarea din crevase.
Echipamentul necesar innoptarii la cort (daca este cazul) – cort rezistent la vant( in caz ca dormim la altitudini mari sau in zone deschise expuse vântului), sac de dormit cu limita de confort conform temperaturilor înregistrate in perioada in care desfășuram ascensiunea, saltea, perna, arzator cu butelie, vesela;
Antrenamentul si pregatirea tehnica. Am vorbit pana acum de bilete, cazări, echipamente, însă, daca acestea se pot procura destul de ușor daca avem bani, urmează partea cea mai importanta. Adică, pregatuirea fizica si pregătirea tehnica. Pentru asta avem nevoie de ture multe la o altitundine cat mai apropiată de cea in care mergem noi, trasee pe timp de iarna in zona alpina, anduranta si felul in care utilizam echipamentul tehnic. Fie ca mergem pe cont propriu, fie ca mergem cu ghid, in zona înaltă, pe ghețar, muntele nu prea poți sa-l păcălești. Alegând sa mergem pe ghețar, turele de iarna, la temperaturi scăzute, cu colțari si piolet, legati in coarda trebuie făcute frecvent pentru a avea câte mai multe cunostinte.
Echipa. Un alt aspect important de care trebuie sa ținem cont este echipa cu care mergem. De aceea, este indicat sa avem ture împreuna pentru a cunoaște fiecare membru al echipei. Pregătirea fizica, tehnica, rezistența la stres, la frig, colaborarea intre membri, toate fac diferența. Se întâmpla frecvent ca unii sa cedeze si ca tura sa devină un fiasco. Un membru nepregătit fizic, un membru recalcitrant, care cedează ușor in momentele grele, pot destabiliza expediția. Așadar, nu plecați intr-o expediție cu membri noi, adunați pe ultima suta de metri sau cu cei neantrenați sau nepregătiți tehnic. Nu numărul contează, ci calitatea. In ultimul timp, in România, mersul cu ghizi a luat amploare. In caz ca alegem aceasta varianta trebuie sa ne informam bine de calitatea acestora si la fel ca in situația de mai sus, sa avem câteva ture cu ei in prealabil. Chiar daca avem ghid cu noi si in acest caz pregătirea fizica si tehnica este importanta. Ghidul ne asigura pe pasajele tehnice, cunoaște traseul mai bine, însă nu ne poate cara in spate. Un alt aspect de luat in seama este acela privind acreditarea ghidului. Pe teritoriul altei tari legile pot sa difere, iar daca nu ai actele necesare desfășurării unei astfel de activități poți fi pasibil de amenda.
Aclimatizarea. Deci, având tot ce am enumerat mai sus urmează un factor determinant de care vom tine cont – altitudinea. Știm cu toții ca odată cu creșterea in altitudine nivelul oxigenului scade iar organismul are de suferit. Unii se acomodează mai repede, altii mai greu. Exista posibilitatea ca un cățărător bun, cu o pregătire fizica buna sa aibă probleme dupa ce trece de 3000 de metri. Cum in România nu avem decât 2500 de metri, nu avem de unde sti cum va reacționa organismul nostru. Problemele întâlnire sunt dureri de cap, vărsături, lipsa poftei de mancare, oboseala sau mai rau edem pulmonar sau cerebral, dar asta la altitudini de peste 6000-7000 m. Nici noi nu știam cum va reacționa corpul si nu am avut încotro decât sa testam la fata locului procedând in felul următor. Prima varianta, am ajuns in stațiunea din care am dat startul expediției. A doua zi am facut o drumetie de acomodare la 2500-2800 m. Următoarea zi am pornit spre tabăra principala, adică la refugiu sau locul in care am pus cortul. Următoarea zi am facut o tura de aclimatizare pana la 4000 de metri. A cincea zi am luat cu asalt vârful, fiind aclimatizați si odihniți.
A doua varianta, nu prea recomandata, este cea când am sărit peste ziua de aclimatizare. Stiam cum se comporta organismul si ca putem forța mai devreme vârful, chiar daca ritmul avea sa fie ceva mai lent. Așadar, in caz ca nu avem experienta la altitudine, prima varianta este cea recomandata.
In unele expeditii coborârea poate fi la fel de importanta, chiar mai periculoasa. De aceea, nu ne vom relaxa și vom fi atenți la dislocări de roca, crevase, zone accidentate. In mod normal pe trasee se pleaca cat mai de dimineața, atunci când zapada este înghețată, iar dupa amiaza când soarele este sus vom fi mai atenți la pericolele care ne pasc. Pe Montblanc ne-am trezit in mijlocul unei avalanse de pietre, iar pe Monterosa micile crevase ne dădeau emoții.
Alimentatia. Ceea ce mancam conteaza foarte mult in angrenajul turei. Tinand cont ca mergem in alta tara, va trebui sa ne informam in privinta mancarii care se serveste in locul respectiv. In caz ca produsele comercializate, preparatele servite la restaurant nu sunt conform alimentatiei noastre vom avea grija ce consumam. pentru a nu ne alege cu o indigestie sau alte probleme care ne pot da peste cap expeditia. Asadar, vom consuma alimente pe care le cunoastem si in caz ca vrem sa mancam ceva nou din produse locale, vom fi foarte atenti. La fel vom proceda si in cazul apei, mai ales daca folosim surse nesigure, aici putand interveni cu o pastila de purificare a apei. Un aport de energie il pot aduce suplimentele alimentare si energizantele pe baza de vitamine. Noi folosim, in general, produsele de la Isostar care vin in diverse variante ce au in componenta lor cereale, vitamine, fructe, ciocolata. Si in cazul lichidelor, pe langa apa, putem utiliza bauturi pe baza de vitamine, limonada, ceai. In niciun caz alcool, bauturi carbogazoase foarte dulci.
Alte sfaturi:
Nu intrati in discutii contradictorii cu populatia locala pe teme politice, religioase, sportive:
Respectacti programul agentilor economici, orele de liniste;
Pastrati curatenia in locul care campati sau sunteti cazati;
Nu consumati bauturi alcoolice in exces si nu intrati in clinciuri cu localnicii, turistii;
Fiti amabil cu turistii, alpinistii; oferiti-le ajutorul in care situatia o impune; salutati-va cu cei pe care ii intalniti pe traseu, cu angajatii cabanelor, campingurilor folosind chiar limba locala;
Nu distrugeti flora; nu deranjati sau omorati animale din fauna locului, nu modificati trasee, indicatoare, marcaje; nu faceti baie in lacuri; pastrati refugiile in conditiile pe care le-ati gasit;
Informati-va asupra taxelor, bacsisului ce trebuie platit in zona care mergeti; se pot percepe taxe de statiuni (8 euro Milano), un procent din nota de plata ca bacsis (10% in Georgia); etc
Informati-va asupra preturilor in cazul transportului pe cablu, transport local, intrarea la muzee sau alte obiective turistice;
