Cand plecam intr-o drumetie sau expeditie trebuie sa tinem cont de mai multe aspecte ca sa avem parte de clipe frumoase in natura. O drumetie trebuie sa fie bine pregatita din timp pentru nu a avea neplaceri, de aceea este obligatoriu sa ne informam din timp. Surse de informare sunt din ce in ce mai multe, aplicatii web, mobile, harti si ghiduri turistice, din care putem afla detalii despre zonele in care avem interes. In primul rand trebuie sa gasim informatii despre traseul pe care il alegem privind timpul de mers, distanta, diferenta de nivel, panta, gradul de dificultate, marcajul, accesibilitatea.

Sa le luam pe rand:

Timpul de mers – in majoritatea surselor gasim timpul dat pe timp de vara pentru un turist cu o pregatire fizica medie. Daca suntem fara experienta sau traseul se desfasoara pe timp de iarna trebuie sa tinem cont de aceste aspecte. Durata traseului poate creste cu cateva ore. Un turist fara antrenament fizic nu trebuie sa aleaga un traseu ce depaseste capacitatea lui fizica, mai mare de 4-5 ore, iar pe timp de iarna sa faca doar trasee la altitudine mica pe distante scurte.

Distanta – este decisiva in alegerea traseului, in mod normal pe un traseu cu o dificultate si pregatire fizica medie nu poti strabate cu o viteza mai mare de 2 km pe ora, iar daca alegi trasee de 15 – 20 de km trebuie sa ai in vedere acest lucru. Daca alegem trasee dificile tehnice, chiar daca avem distante scurte, pot fi inselatoare, de exemplu traseele din Piatra Craiului sunt scurte ca distanta, insa parcurgerea lor este mai lenta cam 1km/h. Intr-adevar sunt si trasee ce pot fi parcurse mai usor pe un teren mai lin sau in coborare, pana la 4km/h. Indicat ar fi ca un turist cu pregatire medie sa aleaga un traseu pana in 10 km pe un traseu cu o dificultate moderata.

Diferenta de nivel – aici sunt doua aspecte de care trebuie sa tinem seama, diferenta de nivel care se masoara de la punctul cel mai jos de pe traseu pana la cel mai inalt si diferenta de nivel cumulata care insumeaza toate urcusurile de pe traseul respectiv. Prima nu prea te ajuta la nimic, de exemplu, daca mergi pe Creasta Fagarasuui de la Balea pana pe Moldoveanu, diferenta de nivel este de 540 de m, iar daca iei in calcul diferenta de nivel cumulata sau elevation gain cum gasim pe GPS-uri, o sa ai aproape 1400 m. Pentru un turist cu pregatire medie 700-800 m sunt suficienți, mai ales daca trebuie sa si cobori in aceeasi zi.

Panta medie este raportul dintre diferenta de nivel cumulata si distanta, care cu ajutorul functiei arcsin rezulta panta exprimata in grade. Daca avem un traseu cu o diferenta de nivel cumulata de 1000 m si distanta de 8.5 km, rezulta o panta medie de 6.7 grade. Mentionam faptul ca o panta medie de peste 15 grade este destul de mare.

Tipul traseului – daca avem un traseu accidentat, gen Custura Saratii, Creasta Pietrei Craiului, parcurgerea lui va fi mult mai dificila. Multi din cei fara experienta sau neantrenati se aventureaza pe astfel de trasee si se vad in dificultatea de a mai continua, drumetia fiind un chin pentru ei. Pe langa faptul ca trebuie sa fii pregatit psihic sa infrunti astfel de obstacole, antrenamentul si experienta iti spun cuvantul, trebuie sa stii cum sa abordezi anumite portiuni, tipul de echipament, perioada.

Gradul de dificultate – tot ce am enumerat mai sus dau gradul de dificultate a unui traseu. Un traseu cu grad scazut de dificultate se lungeste pe mai putin de 4 ore, o diferenta de nivel de 400 – 500 m, o distanta de 5 – 6 km, o panta medie pana in 6 – 7 grade si un teren usor fara portiuni tehnice. Un traseu mediu dureaza cam 6 – 8 ore, o distanta de 10 – 12 km, o diferenta de nivel de 800 m, o panta medie de 10 – 12 grade si un teren care pe alocuri poate prezenta portiuni dificile. Traseul cu un grad ridicat ca difcultate este recomandat doar celor bine antrenati. Ce trece peste 8 ore de mers, 1000 m diferenta de nivel, distanta de peste 15 km, panta medie de peste 15 grade si un teren accidentat cu portiuni tehnice, cu sau fara lanturi, poarte fi considerat un traseu periculos recomandat turistilor bine pregatiti fizic. E adevarat ca discutii pot fi multe, toate aceste detalii descrise mai sus, combinate, pot da diferite tipolgii unui traseu, dar putem trage cateva concluzii in cazul in care planificam o drumetie.

Marcajul – recomandat ar fi sa mergem tot timpul pe traseu marcat, sa ne informam din timp de starea lui, iar daca parasim marcajul trebuie sa ne asiguram ca stim bine locurile si vremea este suficient de buna sa ne permita sa vedem incotro ne indreptam. GPS-ul sau un smartphone cu o aplicatie GPS instalata nu mai sunt noutati, putem apela la ele cand ne aflam intr-o situatie delicata. Folosesc de cativa ani si rezultatele sunt bune.

Accesibilitatea – la capitolul asta țara noastră este deficitara, parte buna din timp trebuie sa il pierzi cu transportul. Lipsa autostrăzilor, drumuri pline de gropi, trenuri care merg in medie cu 60 km/h iti răpesc aproape jumătate din timpul planificat drumetiei tale daca nu stai intr-un oraș apropiat de munte. Pentru a parcurge Creasta Rodnei am fost nevoit sa pierd doua zile pe transport, cei 600 de km din Vișeul de Sus pana in București i-am parcurs cu trenul in numai 12 ore si 30 minute. Trebuie sa ne informam din timp de mersul trenurilor sau a microbuzelor, starea drumurilor, accesul (daca sunt inchise, daca este interzis accesul public). Asadar caile de acces trebuie luate serios in calcul atunci cand plecam spre munte, indiferent ce mijloc de transport alegem.

Daca cele enumerate mai sus tin strict de traseu, pe langa asta mai sunt si alte lucruri de care sa luam aminte.

Perioada – cum spuneam la inceput, un traseu de vara nu se compara cu unul de iarna. Riscul creste considerabil odata cu scaderea temperaturilor sub 0 grade si aparatia zapezii, factori ce pot transforma traseele pe care vara le poti parcurge cu usurinta in trasee greu de strabatut sau impracticabile cu vulnerabilitate la avalanse, cornise, caderi insemnate de zapada in care inaintezi greu, viscol. Iarna pe un traseu din Rarau care vara l-ai putea face in 3 ore am tras de mine si abia am ajuns pe Transrarau. In Parang pe un traseu de 6 -7 ore am facut 10 ore. In mod normal un traseu de iarna este bine sa-l parcurgem daca l-am facut pe timp de vara si cunoastem bine locurile predispuse pericolelor, cu un echipament corespunzator (coltari, piolet, coarda, ham, casca, hane groase si lista poate continua) unei ture de iarna si bineinteles antrenati si cu ceva experienta pe munte.  

Vremea – niciodata nu e bine sa plecam pe o vreme capricioasa, mai ales ca acum avem acces usor la informatie si putem avea date din timp. Premiza pe care merg multi, poate avem noroc si nu ploua, nu trebuie luata in discutie. Daca arata vremea rea nu are rost sa risti indiferent ca tu ti-ai luat liber de la lucru sau ca i-ai promis cuiva, muntele nu pleaca de acolo

Echipamentul face diferenta, daca alegi trasee lungi, tehnice, pe timp de iarna banii multi dati pe echipament isi vor dovedi investitia. Un traseu lung parcurs cu o haina care nu respira sau dupa doua ore miroase, parca nu este tocmai confortabila. Multi vor zice ca inainte ei faceau trasee cu haine facute de bunica si ca echipamentul e un moft, insa pe un traseu dificil sau intr-o expeditie lunga vei simti pe pielea ta ce inseamna un echipament bun. In Piatra Mare sau in Parang dupa 8 ore, respectiv 10 ore de mers prin zapada am ramas complet uscat fara a fi nevoit sa apelez la echipamentul de rezerva.

Greutatea rucsacului – multi au tendinta de a-si lua casa cu ei, asa faceam si eu la inceput. Daca aveam un rucsac mare il umpleam mereu. Cu timpul realizam ca multe lucru le caram aiurea sau erau prost gandite. Caram mere, conserve, borcane. In Creasta Fagarasului aveam la mine un borcan de 500 de grame de miere, 6 mere si doua rosii mari. Va dati seama ce chin pe mine sa mergi 12 ore cu multa greutate in spate. Acum avem posibiltatea sa luam ce e mai usor si cu un rucsac de 50 -60 l in care sa ai maxim 17-18 kg poti face o tura de 4-5 zile cu cortul.

Echipa cu care mergi. Indiferent ca tu esti organizatorul sau te lipesti de un grup, tine cont ca pot fi drumeti mai slabi sau mai buni. Daca mergi cu unii mai slabi trebuie sa ai in vedere ca vei merge mai greu si daca ai un rucsac greu cu tine nu e asa bine. Daca mergi cu unii care alearga tot rau e, pentru ca vrei sa tii pasul cu ei si obosesti repede. Este indicat sa ne alegem o echipa cu un mers constant care ti se potriveste.

    Probabil mai sunt si alte aspecte ce pot fi descrise in acest articol, insa acestea sunt esentiale atunci cand ne planificam o iesire pe munte. Accesul la informatie in zilele noastre este facil si putem obtine rapid detalii de la Salvamont, emisiuni TV, buletine de stiri, site-uri si bloguri de specialitate, aplicatii mobile, montaniarzi cu experienta, harti si ghiduri turistice. Orice informatie e bine-venita, chiar daca noi consideram ca le stim pe toate.